Gard Realf, consultant la Ministerul Educaţiei din Norvegia şi preşedintele Bisericii Deschise
Săptămâna trecută, trei reprezentanţi ai comunităţii de homosexuali din Norvegia, care activează în diverse domenii, politică, social şi religie, au vizitat Republica Moldova pentru a împărtăşi experienţe din viaţa şi societatea în care trăiesc.
Homosexualitatea era pentru mine o boală…
Experienţa unuia dintre aceştia, Aasmund Vik, ex-preşedintele Forumului European şi fondatorul Grupului Bisericii Deschise, a fost de-a dreptul impresionantă. El a povestit reprezentanţilor presei, ONG-urilor şi comunităţii gay despre confruntările personale pe marginea homosexualităţii. Singur şi neajutorat după lecturile din cărţile disponibile cu 50 de ani în urmă, era disperat că s-ar fi născut cu această boală, pe care nu o putea accepta. Asta deoarece, tot ce era disponibil pentru educaţia şi sănătatea omului, homosexualitatea era descrisă doar prin prisma lucrurilor scârboase şi rele. A fost nevoit să părăsească sătucul natal, pentru a merge în lumea mare şi a putea deschide larg ochii asupra problematicii care-l frământa mulţi ani…
Abia în 1990, el avea să afle că Organizaţia Internaţională a Sănătăţii, care coordonează situaţia sănătăţii pe glob, a recunoscut că orientarea sexuală (homosexuală sau heterosexuală) nu trebuie să fie recunoscută drept o boală. În rezultat, aceasta a fost eliminată din lista bolilor.
Să construim o societate puternică fără îngrădira cuiva
Reuniunea cu delegaţia din Norvegia
Începând cu 1994, gaii şi lesbienele din Norvegia, au oficializat căsătoriile, pentru a avea drepturi egale în relaţia cu oamenii care se iubesc şi îşi doresc întemeierea unei familii. Grupurile religioase au protestat adoptarea respectivei legi, din motiv că societatea s-ar distruge. Aasmund a ţinut să accentueze că în tot acest răstimp, societatea norvegiană este tot acolo unde a rămas până la adoptarea legii.
„Chiar şi în rândurile parlamentarilor existau frustrări, motivând despre lucrurile oribile care erau să se întâmple. Odată cu adoptarea legii, lucrurile care cu adevărat erau oribile, precum cazurile de discriminare, sănătatea, sinuciderile, problemele legate de relaţiile în familie şi cele de căutare a unui loc de muncă, au fost cele mai importante lucruri care s-au schimbat. Parlamentarii au înţeles motivaţia de a accepta o astfel de lege, pentru că toţi oamenii au nevoie să fie sănătoşi şi să devină mai puternici pentru a construi o societate puternică, dar fără a îngrădi un grup social”.
Dezbaterile publice pe marginea problemelor homosexualilor a trezit noi perspective şi viziuni de a înţelege societatea ca pe un organism integru. Peste 10 ani, partidele sociale, liberale, a muncii, social-democraţii au promovat o lege cu prevederi mai largi. Noua lege adoptată de parlament cu 70% din voturi a permis lărgirea drepturilor familiilor homosexuale prin adoptarea copiilor.
Cu toate acestea, în rândurile creştinilor, mai persistă dezbateri şi reacţii. Gard, pastorul Bisericii Deschise, povesteşte despre experienţa sa de a se căsători recent în biserica unde activează, eveniment care a fost discutat în presă o săpătmână în şir. Aceasta, deoarece unii episcopi nu erau de acrod cu oficializarea căsătoriei în biserică. „Chiar şi Ministrul Justiţiei ne-a susţinut şi a clasat reacţiile unor episcopi drept discriminatorii. Cu toate acestea, căsătoria a avut loc şi am fost cununaţi, însă acest tratament din partea societăţii te pune pe gânduri, de ce alţii trebuie să decidă soarta pentru doi oameni care se iubesc”.
Ce-i drept, în cei 40 ani de eforturi ale organizaţiei creştine, comunitatea gailor şi lesbienilor s-a schimbat prin a le fi respectate drepturile şi a se simţi egali în responsabilităţi. „Societatea noastră s-a transformat de la homosexualitatea ilegală, la homosexualitatea oficializată prin căsătorie. Aceasta şi ne aduce în Moldova, pentru a împărtăşi experienţa noastră. Nu vrem să vedem lumea doar prin ochii tradiţionaliştilor, ci prin ochii unor oameni liberi”, a explicat Gard.
Societatea norvegiană de atunci este aidoma celei moldoveneşti din prezent, explică Aasmund, amintindu-şi despre obstacolele trăite acum 40 de ani. Demonstraţiile gailor nu erau permise pe străzile principale şi nici închinarea în biserici. Cu toate acestea, prima slujbă de rugăciuni au organizat-o în încinta unei biblioteci, ca mai apoi să fie acceptată şi în Catedrala Centrală din Oslo. Aasmund Vik a devenit cu timpul religios. „Fiind un catolic, membrii bisericii totuşi sunt rezistenţi oamenilor homosexuali”. El povesteşte despre frustrările de a se deschide faţă de cei mai apropiaţi dintre credincioşi ca fiind homosexual, fără a provoca reacţii. „A trebuit să mă rog mult pentru asta”. Avea o reputaţie bună în rândurile enoriaşilor, aceştia au încercat să-l înţeleagă. El a fost şi mai mult apreciat, fiindu-i susţinută, mai apoi, candidatura de preşedinte al Consiliului Bicericii Catolice Norvegiene.
Nu e de mirare, dar homosexualii se nasc în familii tradiţionale
„Suntem fericiţi că putem trăi liber într-o societate liberă”, susţine Tora Loland, vice-preşedintele Bisericii Deschise din Norvegia. În prezent, cca 10.000 de copiii sunt educaţi în cupluri de homosexuali, iar în fiecare an, cca 150 de noi familii sunt întemeiate. Şi toate acestea, nu din cauză că există o lege care reglementează societatea, dar că homosexualii se simt mai puţin discriminaţi şi sunt mai încrezuţi în drepturile pe care le au garantate de către stat, prin urmare, mai fericiţi, a explicat Tora.
Reuniune, 6 dec, 2008
Întrebaţi dacă copiii, educaţi în familii cu părinţi de acelaşi sex, pot prelua modelul homosexual de familie, reprezentanţii norvegieni au explicat că 10.000 de copii nu au devenit homosexuali. „5-10% din populaţie rămâne a fi un contingent constant de oameni care se identifică astfel, iar asta au dovedit-o mai mulţi experţi”, a comunicat Gard Realf.
„Familiile de homosexuali nu sunt cu nimic mai rele decât cele heterosexuale. Diferenţa e că copiii care ajung la perioada de pubertate şi sunt atraşi de către persoane de acelaşi sex, sunt mult mai fericiţi, pentru că părinţii lor le pot înţelege frustrările şi le vin în întâmpinare. Am avut nevoie de 15 ani pentru a mă autocunoaşte şi a mă accepta aşa cum sunt, în timp de credeam că sunt un bolnav. Noi toţi am fost crescuţi în familii tradiţionale, cu toate acestea, suntem homosexuali. Nu cred că există vreo conexiune în acest sens”.
Pe drumul schimbării
Un studiu realizat recent în Moldova zice că homosexualii sunt cel de-al treilea grup pe care cetăţenii moldoveni nu şi i-ar dori să-i aibă drept vecini, pe lângă alcoolici şi bolnavii infectaţi cu virusul HIV. Aceasta ar însemna că homosexualii, în Moldova, încă mai sunt confundaţi cu alcoolicii şi bolnavii. Dacă aşa ar sta lucrurile cu adevărat, ar însemna că alcoolicii şi persoanele infectate sunt homosexuali? Jurnaliştii care au dezinformat masele despre bolile homosexualilor şi acei enoriaşi înflăcăraţi care au agresat şoferii de autobuse pentru a împiedica protestele homosexualilor din această primăvară s-au abţinut la acest eveniment. Aceştia nu au venit…
„Acum 40 de ani, societatea norvegiană nu era pregătită pentru a accepta homosexualitatea. Nici Africa nu este pregătită pentru a lupta cu sărăcia. Dar asta nu înseamnă că un grup minoritar de oameni trebuie să sufere pentru că majoritatea nu vrea să le acorde drepturi. Am fost născuţi ca toţi oamenii, în chipul lui Dumnezeu, iar asta ar însemna să ne iubim reciproc. Calitatea vieţii noastre depinde de dragostea pe care o împărtăşim semenilor noştri. Totuşi, homosexualii au întâmpinat atitudini ostile în toate vremurile şi au fost privaţi de relaţii sănătoase”, a concluzionat pastorul Gard, la o ceremonie de închinare care a avut loc ulterior întrunirilor.
În cele din urmă, unele biserici creştine îşi reexaminează poziţia faţă de aceste subiecte tabu. Un număr tot mai mare de religioşi recunosc că Scriptura nu condamnă relaţiile homosexuale pline de armonie şi responsabilitate. Pe umerii homosexualilor, rămâne, în acest caz, responsabilitatea de a-şi trăi viaţa cu deplină recunoaştere faţă de Creatorul lor, care este un Creator pentru toţi oamenii de rând, de altfel. Să fie asta schimbarea de care avem cu toţii nevoie cu adevărat?