Situaţie: Eşti un creştin adevărat potrivit cu normele Bibliei. Cineva vine şi pune o armă la capul soţiei/soţului, părinţilor, copiilor, prietenilor şi spune că dacă nu te laşi de Hristos îi ucide. Închipuieţi că ar putea să-i violeze, să-i chinuie etc. Ce faci?

Ipotetic: dacă spui „nu” ei mor sau sunt chinuiţi, dacă spui „da” ei scapă şi rămîn în viaţă şi sunt sănătoşi. Răspunsul tău?

Răspunde pentru tine la acestă întrebare înainte de a citi în continuare.

Înainte de a apăra părerea mea, vreau să spun că am pus această întrebare mai multor persoane. Majoritatea, după cum şi era de aşteptat au răspuns că nu se lasă de Hristos, alţii nu erau siguri de ce ar trebui să facă şi doar o singură domnişoară a spus că ar lăsa ca numele ei să fie şters din cartea vieţii doar că să-şi salveze părinţii, fraţii etc. Cît ce priveşte fetele care ar lăsă partenerul de viaţă sau pe viitorul partener de viaţă să fie ucis pentru un simplu cuvînt, nu cred că m-aş căsători cu astfel de domnişoară pentru nimic în lume. Hristos nu are nevoie de fanaţi, ci de persoane gata să se jertfească aşa cum a făcut Isus.

Proverbe 18:21 „Moartea şi viaţa sînt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mînca roadele”.

Dacă Hristos trăieşte cu adevărat în viaţa ta atunci nu Îl poţi lăsa, dar poţi spune „nu”. În cazul acesta te faci vinovat de o poruncă din Lege care spune: Exodul 20:16 „Să nu mărturiseşti strîmb împotriva aproapelui tău”. Nu teroristul îl ucide pe soţul sau soţia ta, ci cuvîntul tău, sau mai bine zis tu personal şi păcătuieşti încalcînd porunca: Exodul 20:13 „Să nu ucizi “. Hotărăşte cum trăieşti: o viaţă împreună cu soţul sau soţia ştiind că ai spus o minciună sau o viaţă în care devii phisopat după tragedie şi te chinui că un cuvînt ţi-a distrus viaţa?

În situaţii dificile este important să iei decizii rapide şi pentru binele tău şi a aproapelui tău. Trebuie să acţionezi înţelept, dar nu să fii condus de idei care nu îţi vor ajuta la nimic. Biblia învaţă bărbaţii să-şi iubească soţiile cum a iubit Hristos biserica: Efeseni 5:25 „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S’a dat pe Sine pentru ea”. Bărbatul trebuie să fie gata cu orice preţ să-şi salveze soţie, dar nu să stea lîngă ea să lase ca ea să fie chinuită, ucisă, iar el să spună calm că nu se lasă de Hristos. Ea va muri din cauza unui cuvînt. Am mai spus că realitatea este că nu te poţi lăsa de Hristos, dar să laşi un om drag să moară din cauza unui cuvînt este fanatism de cea mai înaltă calitate. Este o nelegiurire să minţi, dar cu aceasta fii sigur că nu mergi în iad, dar salveţi viaţa persoanei iubite: 1 Ioan 5:16-17 „Orice nelegiuire este păcat; dar este un păcat, care nu duce la moarte”.

Unii se consideră a fi prea credincioşi pentru a spune nu în asemenea situaţii. Sau cred că le va cădea coroana de „mari sfinţi” dacă vor face altfel decît fac alţii.

Eclesiastul 7:15-20 Tot felul de lucruri am văzut în zilele deşertăciunii mele. Este cîte un om fără prihană, care piere în neprihănirea lui, şi este cîte un nelegiuit, care o duce mult în răutatea lui. Nu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur?Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme? Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n’o laşi din mînă; căci cine se teme de Dumnezeu, scapă din toate acestea. ‘nţelepciunea face pe cel înţelept mai tare de cît zece viteji, cari sînt într’o cetate. Fiindcă pe pămînt nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască .

Este cazul descris în acest pasaj : sunt unii prea neprihăniţi care mor în neprihănirea lor. Biblia ne sfătuieşte să nu fim prea neprihănit pentru că aceasta duce la pierzare. Să nu fim fără minte, de ce să murim înainte de vreme ? Vedem că înţelepciunea este mai de preţ de zece ori decît vitejia. Iar ca concluzie vedem că nu este nici un om pe pămînt care să nu păcătuiască. Ultimul verset este continuarea celor dinainte. Pasajul ne învaţă că la toate lucrurile trebuie să fii cumpătat şi să acţionezi cu înţelepciune, dar nu cu prostie sau în cazul nostru cu fanatism. Citeşte partea II