Cu vreo şase-şapte ani în urmă am fost încântat, vrăjit de Atena Chişinăului, Antena C, care lucra zilnic, de la şase dimineaţa până la 24. De la un timp, Antena C emitea vinerea şi sâmbăta non-stop. De la şase până la şase dimineaţa, când se termina emisia (programul de la orele 24) – după ce cânta imnul de stat, vestiţii şi scumpii noştri, reprezentanţii Antenei C: Oleg Brega, Lucia Culev, Valentina Ursu începeau dialogul în direct cu radioascultătorii şi răspundeau la toate întrebările oamenilor, care le primeau la telefoanele din studio. Eu ascultam vrăjit toate nopţile până dimineaţa.
Un radioascultător de la Ungheni îmi părea obraznic, nu ştiu ce telefon avea acesta dar una două, poftit şi nepoftit, apărea în emisie directă şi mormăia ca un urs la telefon. Oamenii l-au numit naftalină.
Eu aveam un radio micuţ, cât un port-cigare, mă întorceam în pat cu faţa în sus, puneam pe piept radioul meu şi… ascultam până dimineaţa. Uitam că lângă mine doarme soţia. Nu-i dădeam nici un pic de atenţie toată noaptea. Aşadar, a trecut o noapte-două, o săptămână când soţia mea în sfârşit a pierdut toată răbdarea şi bunul simţ şi, cu ciudă şi ură, îmi zice supărată:
„Pân’ la şase dimineaţa,
Spune-mi omule de ce
Doar cu dânsa stai în braţe
Şi cuprinzi Antena C
Dacă tot aşa să fie,
Nu ştii cum şi nu ştii ce
Poţi s-o iei şi de soţie,
Pe iubit-Antena C?
Dar cu mine…
Să-mi dai pace –
Cu a ta Antena C
Nici mâncare nu ţi-io face,
Ca să ştii şi tu de ce”
Eu îi răspund calm:
„Las-o moale, bre femeie,
Oleg Brega e bărbat.
Luminează ca o fee
Minţile la cei din sat.
Doar tu ştii cum „naftalină”
Omuleanul din Ungheni,
El la toţi ne face pline
Inimioarele cu răni
Hai acum!
Ori niciodată,
Sărăcia s-o dăm jos-
Dar de nu, cu ruşii roată
Şi jucaţi „ţveti, kolhoz”.
Noi din somnul cel de moarte
Timpul e să ne trezim.
Şi-n oraşe, şi la sate
Vrem decent ca să trăim.
Pân la şase dimineaţă,
Îţi răspund acum de ce
Cu plăcere ţin în braţe
Şi ascult Antena Ce”
- Dumitru Şeremet, Străşeni