Hai s-o luăm de la capăt. Vorbim zi şi noapte despre Unire. Frumos, patetic, exaltat de-ţi curg lacrimile. Totuşi, cei mai pragmatici se încreţesc când aud doar de lacrimi. Ei vor ceva mai palpabil, pe ce să pună mâna, să pipăie, să numere etc. De fapt, majoritatea oamenilor sunt aşa, nu doar cei din România sau RM. Chiar dacă prima a aderat recent la UE, totuşi, o parte considerabilă a basarabenilor nu prea ştiu cu ce se mănâncă această organizaţie şi, prin urmare, nu poţi să-i convingi că, unindu-ne, viaţa lor se va îmbunătăţi simţitor. Pentru mulţi din ei, în special locuitorii în etate din mediul rural, e încă viu mirajul sovietic, cu pâinea de 16 kopeici şi salamul de 3 ruble - o altă unitate de măsură încă nu a apărut. Totodată, şi compatrioţii lor din România sunt îmbibaţi cu prejudecăţi despre “ruşii” de la Chişinău.
De aceea, propun să schimbăm un pic modul de abordare a tematicii în cauză. Îi îndemn atât pe autorii din RM, cât şi pe cei din România, să scrie texte în care ar demonstra, cu argumente concrete, că, în urma Unirii, traiul românilor se va ameliora vizibil şi că vor beneficia în plus de mai multe drepturi şi libertăţi, atât individuale, cât şi colective. Personal, nu o fac pentru că e o chestiune care mă depăşeşte. Totuşi, mi-aş dori să citesc ceva în această cheie, nu că m-am săturat de îndemnuri patetice şi strigăte de luptă, dar consider că acestea nu sunt suficiente pentru a schimba mentalitatea celor mulţi, dar mai puţin informaţi. Ce ziceţi, încearcă cineva?