Cînd iau un ziar editat în România în mîini, parcă din reflexie îi frunzăresc paginile în căutarea unui material sau măcar a unei informaţii cît de nesimnificative despre Republica Moldova. A devenit o obişnuinţă a mea. De obicei, rămîn dezămăgită. Sau nu se scrie deloc sau doar lucruri care ar trebui să recunoaştem nu ne prea fac cinste. Şi nu aduc acum acuzaţii presei româneşti, mai ales că în majoritatea cazurilor sunt reflectate evenimente şi fapte obiective şi cam triste ce-ar trebui să ne dea de gîndit în privinţa imaginii ce-o avem în România şi nu numai.

De obicei, frunzăresc presa online. E şi mai ieftin, şi mai practic, dar şi mai operativ. Totuşi azi mi-a căzut în mîini una din ultimile ediţii a cotidianului local “Suceveanul” . Trecînd cu vederea de la o pagină la altă, mi s-a aruncat în ochi o ştire de-a dreptul dezgustătoare( prea exagerat ar fi s-o numesc “şocantă”, totuşi pe-o frîntură de secundă chiar aveam starea de şoc) cu un titlu pe potrivă “Voronin i-ar fi cerut premierului Greceanîi ca persoanele decedate să fie înmormîntate în sicrie de plastic sau saci de polietilenă” ca mai apoi să citesc la fel de stupefiată şi explicaţiile de rigoare din articol “Avînd în vedere că fondul forestier este limitat şi pentru îmbunătăţirea situaţiei ecologice, Voronin ar fi cerut guvernului să examineze situaţia creată şi să decidă ca de la 1 ianuarie 2009 toate sicriele să fie confecţionate numai din mase plastice sau să fie confecţionaţi saci de polietilenă pentru necesităţile funerare”. Aceasta ar fi declaraţia pe care a făcut-o joi, în plenul parlamentului, lideul Alianţei Moldova Noastră, Serafim Urecheanu.

Serviciul de presă al preşidenţiei, fireşte, precum era şi normal dezminte aceste informaţii considerîndu-le “o invenţie bolnăvicioasă”. Dar pînă la urmă ce mai contează…? Au fost sau nu spuse, sunt ele veridice sau nu, oricum nu schimbă cu nimic grotescul acestei situaţii…De facto, nici nu m-ar mira dacă ar fi adevărate, în genere, în republicuţa noastră nimic nu te mai lasă perplex, te poţi aştepta la orice şi de la oricine…şi “povestea prostiei” lui Creangă e depăşită de ceea ce se întîmplă în stînga Prutului. Spre marea noastră nenorocire !