Am dedus-o din declaraţia lui de ieri, din cadrul mitingurilor săptămânale organizate în Scuarul Operei, unde a afirmat că ONG-ul său, Forumul Românilor, numără 200 mii de membri. Totuşi, Nicolae Dabija pare mai interesat să apere interesele basarabenilor în Senatul României, deoarece, susţine el, cei 200 mii de membri ai forumului său nu au cetăţenie română. Deci, exact cei interesaţi nu vor avea drept de vot şi nu se ştie dacă cei care dispun de dreptul în cauză vor fi cuceriţi de oferta lui. Poate că mult mai rezonabil ar fi, totuşi, ca Dabija să candideze pentru Parlamentul RM. Cu votul celor 200 mii de membri din asociaţia sa, plus miile de simpatizanţi şi electorii întâmplători, va reuşi mai mult ca sigur să-i elimine de la putere pe comunişti şi pe aliaţii lor. Rămâne doar să-l convingem să-şi schimbe priorităţile.
Cel mai mult m-a emoţionat discursul unui profesor de la USM, Ion Melniciuc, în sprijinul candidatului Dabija. El a declarat că l-a văzut o dată pe acesta din urmă într-o biserică, rugându-se. Şi concluzia, demnă de un profesor universitar, s-a impus de la sine: un om care merge la biserică nu poate să mintă, deci celor care deţin cetăţenia română nu le rămâne decât să facă alegerea corectă.
În sprijinul acestei candidaturi s-a pronunţat şi un fost ministru al Culturii, Ion Ungureanu, într-un discurs pompierist, demn de Caragiale, în care originea  etnică a trecut drept merit în sine.
Nu ştiu dacă catindatul forumist a reuşit să convingă mâna de oameni adunată în Scuarul Operei că e cel mai potrivit pentru Camera Deputaţilor, deşi, în majoritatea lor, cei care vin acolo sunt masă de manevră. Pe mine m-a fermecat mai ales când a îndemnat electoratul să-l voteze, vorbind despre sine la persona a treia: „Votaţi pentru domnul Nicolae Dabija!”.