"Iar când o să-mi arătaţi un om care se exprimă perfect, eu nu am să zic că nu-i un om mare, ci că nu mă atrage deloc. Îmi lipsesc calităţile de receptare. Când mă gândesc că sarcina pe care artistul şi-o asumă implicit este aceea de a răsturna valorile existente, de a face din haosul ce-l înconjoară o ordine proprie numai a lui, de a semăna vrajba şi fermentul în asemenea măsură încât, prin descărcare emotivă, cei ce-au murit să poată fi redaţi vieţii, încep să alerg cu bucurie spre marii imperfecţi, confuzia lor mă hrăneşte, iar bâlbâiala lor sună ca o muzică pentru urechiule mele." (Henry MILLER)