Întotdeauna când eşti pierdut în mulţimea din troleu sau rutieră, ori în general, în oricare altă mulţime, se găseşte cineva să te calce pe picior. Sau pe mână… Asta e tradiţia…
Şi ce spune nenea sau tanti când face asta? De cele mai multe ori, toţi fac tot soiul de exclamaţii de genul „opa”, „hop”, sau „văleu”, de parcă acestea ar înlocui clasicul „n-am vrut, bre”. Te privesc în ochi şi lasă limba să articuleze onomatopei şi vorbe, ca mai apoi să-şi vadă liniştiţi de călcat şi de “scuze”. Mde… Asta-i viaţa de mulţime…
