Gospodăria de Stat din Moldova
PrefaţăAu moldovenii o vorbă dulce atunci când se adâncesc
în pivniţă pentru a cinsti un pahar de vin la flacăra unei lumânări – „să fim oameni!”. Adică din cele mai vechi timpuri (de atunci de când vinul ne arăta drumul spre adevăr) moldoveanul nostru a făcut diferenţierea dintre om (ca fiinţă fizică) şi om (ca fiinţă gânditoare).
Avem acelaşi sânge…
Îmi place enorm de mult când, românul moldovean, Mihai Eminescu distinge lumea de oameni. Nu m-aş mira dacă distincţia aceasta a început s-o facă, tot, în beci la un pahar de vorbă cu bădia Ion Creangă.
Vinul – buba gospodăriei USM
După cum vedem Gospodăria de Stat din Moldova (GSM) duce lipsă de o adevărată pivniţă moldovenească,
atunci când vedem că suntem înconjuraţi de multă lume însetată chiorâş (27 000, după ultimul recensământ,
+ dascălii), însă nu ştiu de ce, tot mai puţini oameni.
Să fie de vină oare vinul oţetit (din cauza butoaielor vechi nespălate) în turmentarea membrilor şi lucrătorilor
Gospodăriei de Stat din Moldova (GSM)? Cred că da! Căci cum e gospodarul aşa e şi butoiul.
Filosofie vinicolă
Părerea mea e că mai bine să fii îmbătat cu vin bun, ca mai apoi să spui adevărul nejertfit, decât să-l bei pe cel oţetit la o masă cu „bravii gospodari” şi pe lângă toate să te autoîmbeţi spunând minciuni. Cu vinul terminăm…
uscăm paharul.
Învăţătură
Orice gospodărie agricolă, fermă – fie privată sau de stat are nevoie de buni gospodari (fermieri), lucrători,
terenuri arabile, păşuni şi clar că şi multe „capete” ce să poată paşte imaşul – ca parte componentă a Fermei. Însă atunci când avem o mulţime de „vietăţi” ce sunt hrănite degeaba, ele aduc un non-profit gospodăriei fermiere. O astfel de gospodărie mult timp nu trăieşte…
Trecem la treabă
De ce oare nepăsarea, ce bântuie în USM, i-a cucerit atât de mult pe o bună parte a acelora ce-şi fac parte. Acele persoane care, chipurile, ne „permit” să păşim pragul universităţii sunt acei mici proprietari „ce ne oferă carte ” spunându-le marilor proprietari „ce vor carte” un bine te-am admis! Împroprietărirea pe plan republican a avut avantajele şi dezavantajele ei plus o lege şi o manipulare, pe când aici în GSM împroprietărirea
a avut loc datorită carnetelor pline cu „perje uscate” rămase în urma eforturilor depuse încă în şcoală sau liceu. Culmea! N-avem nevoie nici de lege şi nici de manipulare, atunci când „perjele uscate” aduc un bun venit unei gospodării atât de mari, mai ales în sezonul de iarnă. Şi studenţii admişi la diferite facultăţi nu le e ruşine deloc să înceapă abecedarul cunoaşterii (sau mai bine zis încreţirea creierului) abia, aici, în “alma mater”.
Călăuză de la bătrâni
De ce să nu ne lucrăm pământul şi să ne creştem „capetele” în aşa mod ca la finele fiecărui an să avem o roadă bogată fără de concurenţă printre toate celelalte gospodării din regiune. Hai să punem baza pe calitate,
dar nu pe cantitate! N-aş vrea să mai văd aşa ceva, dar mi-e ruşine când observ că în unele cazuri în USM (GSM) – necunoaşterea este „pedepsită” cu admiterea la facultate.
P.S. Pardon, în niciun caz nu am generalizat.
Victor TANASII
Sursa
2007-07-15 23:59:01