Mînă doru-i tainic colo înspre tine, Ochiul îmi sclipeşte, genele-mi sînt pline, Inima mi-e grea; Astfel totdeauna, cînd gîndesc la tine, Sufletul mi-apasă nouri de suspine, Bucovina mea! (Mihai Eminescu, La Bucovina) Ades visez Moldova, cea din demult, cerească Încinsă-n constelaţii de albe schituri sfinte, Şi gloria străveche începe să lucească Cu tainicii ei ctitori de-adîncuri aşezăminte. (Vasile Voiculescu, Moldova veche cerească) [...]