In zilele de azi majoritatea oamenilor dau o importanta prea mare banilor si lucurilor materiale. Mai tot timpul ii auzi vorbind de bani, de masini, de telefoane scumpe etc. Nu putem nega ca societatea noastra este “supermaterialista”.
Zilele astea discutam cu un prieten despre importanta banilor, ca unii oameni pun banii inaintea familiei , sanatatii, dragostei. I-am spus ca pentru mine banii nu conteaza asa de mult, el mi-a raspuns ca nu trebuie de subestimat valoarea banilor. Eu nici nu ii subestimez, normal ca fara bani nu poti reusi in viata, nu poti intemeia o famile, nu poti sa cresti copii, sa-ti cumperi o casa. Banul trebuie sa fie un mijloc de ati atinge unele obiective si vise, n-ar trebui sa aiba in viata nimanui o atentie mai mare decat cea cuvenita. Asa cum vin, asa se duc.
Cei mai predispusi oameni fata de dependenta de bani sunt cei care sufera de un acut sentiment de inferioritate. Sunt timizi, izolati, supraingrijorati, iritabili. Ei nu se simt bine printre ceilalti decat daca banii le asigura un sentiment de confort sau, si mai bine, de superioritate. Ii recunoastem usor printre cei care au haine scumpe, bine ingrijite si au gadgeturi adecvate statutului pe care si-l promoveaza. Incearca mereu sa obtina imaginea unui “aristocrat ce mimeaza relaxarea”. Si totusi, postura lor, discursul le tradeaza sentimentul de inadecvare.
Relatiile semnificative, consistente cu familia, prietenii, oamenii “banali” sunt cele care duc la cresterea stimei de sine, la dobandirea sentimentului de siguranta si apartenenta. Astfel, dispare ideea de a “cumpara” aceste nevoi.