Eu nu-s ca alţii. Aceia se simt întunecaţi gata de când se crapă de ziuă, pregătindu-se deja de nereuşită. Când se întâmplă să mă trezesc limpede cristal, cu ochii sfredelind lucid şi inutil tavanul, pe la orele 06:30, adică binişor înainte de soneria telefonului, setată să clopoţească la 07:10, cam ştiu că mă aşteaptă o zi care dospeşte în ea un conflict, un ghinion, o lovitură de soartă potrivnică. Fie voi atrage - ca autor fără voie al cine ştie căror acte ratate (aha, deci e şi-n mine ceva care mă sabotează!) şi al unor mesaje subliminale cu conţinut agresiv - vreo întrebare inchizitorial-încuietoare din partea superiorilor, fie voi răspunde, out of the blue, arţăgos unui coleg bine intenţionat şi: gata gâlceava! Aceste stări, recurente, îmi şoptesc că există pms (doar că se numeşte premenstrual superstition) şi la bărbaţi.

Nu altfel s-au petrecut lucrurile şi azi. Somn - aparent - îndestulător. Trezire devreme, ceva timp pentru lectura restantă din "22". În suflet, ca-n pustă: cer curat, vânt aspru. Nici un nor. Este exact circumstanţa favorabilă recall-urilor (secretul e că nu eul conştient e cel care îmi scotoceşte memoria, fiind vorba de o invazie neprevăzută de flash-uri, deci nu ştiu dacă recall e termenul potrivit). Imagini şi simţăminte ce erau jurat uitate, năpădesc o minte setoasă de despicat fir în patru, de teoria chibritului. O linişte interioară rece asigură alunecarea în bune condiţiuni a procesiunii gândurilor negre, a probemelor meschine, adunate ghem, a geloziilor retrospective, din care îmi aleg una, oarecare, greu abordabilă. Una cât mai iraţională, otravă pentru luciditate, na, să ai cu ce te ospăta, să te saturi de limpezimi, bâjbâie acum! (În foto: art nouveau/secession arădean)