M-am arătat îngrijorat în repetate rânduri de alianţa tot mai strânsă şi mai frăţească dintre biserica medievală autohtonă şi breasla ziariştilor basarabeni, care încep să semene tot mai mult cu nişte băbuţe habotnice şi superstiţioase. În fiecare zi citesc sau vizionez emisiuni, programe de ştiri, în care evenimentele sunt văzute prin prisma bisericii, a ideologiei ei. Starea de lucruri poate că nu m-ar fi deranjat atât de mult dacă am fi avut un cler mai luminat, nu ca cel de acum câteva secole, de parcă între timp lumea n-ar fi evoluat deloc. Şi dacă publicaţiile gen „Literatura şi Arta”, „Glasul Naţiunii”, „Flux” nu mă surprind cu ortodoxismul lor militant, ziare ca „Timpul” sau „Jurnalul de Chişinău”, care par să fie mai liberale, cu o mentalitate aproape modernă, încep să-mi lase o impresie neplăcută din cauza publicităţii generoase făcute instituţiei ecleziastice (pe lângă care se gudură tinereii din opoziţia politică moldavă, poate-poate le pică şi lor ceva), în dauna spiritului laic. Un alt ziar, de data aceasta de perete, „Capitala”, care n-a strălucit niciodată prin profesionalism, fiind tot timpul la cheremul primarului municipiului, indiferent de culoarea lui politică, s-a specializat în compuneri pe teme religioase. Studenţii exaltaţi de la facultatea de jurnalistică din Chişinău se întrec în a-şi exprima evlavia pe paginile acestui ziar năstruşnic, ca nu cumva să rămână în urma colegilor din vechea gardă, care s-au convertit şi ei, în spiritul vremurilor noi.

Nici posturile publice de radio şi televiziune „Moldova 1” şi „Radio Moldova” nu rămân în urmă, dimpotrivă, sunt în avangarda cruciadei mediatice. Doar că aici discursurile miorlăite, pline de cucernicie şi bune intenţii ale oamenilor în rasă, sunt asociate cu chipurile guvernaţilor comunişti.

Nu înţeleg de ce intelectualii de la Chişinău nu se arată scandalizaţi de ofensiva tot mai agresivă a popilor în audiovizualul naţional, cu atât mai mult că cea mai mare parte a bisericii moldave este supusă bisericii unui stat străin – Rusia. De ce opiniile popilor ne sunt prezentate ca nişte puncte de vedere obiective, echidistante, morale, de parcă aceştia ar trăi undeva pe lună şi nu ar urmări şi ei interese specifice, de clan, de accedere la putere sau de cucerire şi supunere a minţilor unui număr cât mai mare de oameni, pe care să-i transforme în turmă bună de păstorit?

Dacă lucrurile vor evolua aşa în continuare, nu este exclus să ajungem un stat ca Iranul sau Arabia Saudită, în care Biblia va ţine loc de Constituţie. Oricum, în ultimii 10 ani, RM a involuat serios în planul libertăţilor umane, al democraţiei. Dar este firesc să fie aşa într-o ţară în care vechii duşmani de moarte s-au înfrăţit, alianţa monstruoasă dintre comunişti şi biserică producând societatea pe care o avem acum. Mai ales că visul fiecărui politician promiţător din RM, cu viziuni liberale, este să intre în graţiile bisericii şi a ziariştilor bigoţi…