Mi-e dor să stau drept şi să nu mai privesc oamenii de pe stradă. Mi-e dor să mă prefac că-s pelin şi să mângâi încet o roşie stricată din grădină. Să mă lovească insistent soarele în cap şi să nu-mi vină să-i întorc favoarea…
Azi se fac 1.000 de vizite pe blog. Nici eu nu ştiu de ce au intrat oamenii ăştia aici, dar odată „crima” comisă, mă închin cu plecăciune pentru ea… În aceste 2 luni, eu am învăţat să sar în skakalkă şi mi-am lăsat o fărâmitură de barbă… Alte succese remarcabile urmează să vină…
Petrecerea continuă… Join us…
