Instigare la revendicări bugetare. Calcul meschin, disperat proiect autosalvator, cu o perspectivă de...2 metri, sabotarea ideii de strategie pe termen îndelungat, praf colorat şi halucinogen în ochii electoratului, care (ştim bine, că doară noi suntem ăia) gândeşte şi votează cu stomacul. Cum naiba poţi trage cu bună ştiinţă o ţară întreagă în jos, gândindu-te doar la viitorul (nici acela prea îndepărtat, pentru că orice guvern ar cădea la câteva luni sub povara efortului de a împăca atâtea guri care mănâncă de la stat) partidului tău!? Măcar atâta decenţă să aibă cât să admită că nu poţi găsi resursele unei asemenea măriri într-o lună, chiar dacă ele există (fireşte, nu spunem unde, o să vă arătăm dacă ne votaţi).

De valoarea salariului meu cui îi pasă? Abia am ajuns să acumulez câteva sute de euro, să trec de pragul mediului pe economie, şi, credeţi-mă, nu mi-e foarte uşor să renunţ la valoarea asta, la puterea mea de cumpărare, pentru că nişte cretini urâţi, buhăiţi, beţivi şi cu doctorat obţinut peste noapte, autonumiţii politicieni, vor să-şi servească (cumpere) acum, neapărat acum, în prag de alegeri (dacă aranjamentul ce ni se coace se va mai putea chema alegeri), clientela politică, alegătorii! Nu ştiu ce aş fi în stare să fac dacă acţiunile sindicale care se anunţă la nivel naţional îmi vor periclita viitorul profesional - salarii mai mari, nejustificate economic, înseamnă şi taxe mai mari pe producători, pe investitori (nu e suficient ca porcilor din regiile/agenţiile de stat să li se taie din indemnizaţii, aşa cum mârşav se insinuează; reparatoriu, da, dar nu suficient). Or, în ţara aceea eu nu accept să locuiesc şi să procreez.

Am impresia că dl. Băsescu s-a învăţat prea bine cu stiloul de preşedinte, cu care împarte promulgări sau respingeri arbitrare în dreapta şi-n stânga. Eu unul îi pregătesc un vot negativ de nu se vede, la anul. Şi o să am grijă să o facă şi alţii. Promit! Fără presă, va fi pierdut, or singurul lui talent e acela de showman, pentru asta îţi trebuie, însă, media. Şi, în ziare, dacă mai are două-trei condeie de partea deciziilor sale de gălăgios fără putere, e bine. Îi vor fi spulberate visurile de realegere, dar e prea încântat de poziţia sa, de creditul cu care l-au învestit curtenii, ca să realizeze. Eu unul refuz să mă întorc la milioanele de lei fără vlagă. Abia m-am aşezat, oarecum, pe o "orbită" decentă. Cu toată consideraţia, nu bugetarii e cazul să fie acum ţinta curtării electorale iresponsabile, ci, mai cu seamă, să fie sprijiniţi (măcar lăsaţi în pace) puţinii productivi care contribuie la acumularea acelui f**** de buget şi care dau în statistici senzaţia că avem şi noi o economie! Trebuie administrate înţelept, cu măsură, cuceririle reformei (cvasi-simulată, dar...reformă!), stabilitatea obţinută, aşa precară cum e. Ce naiba, nu suntem încă Acolo! Nu suntem stat de top european.

Dar noi, cei mulţi, proşti şi cu încrederea abuzată, chiar să acceptăm să ne înecăm ca (loc pentru termen incorect politic) la mal de dragul unei bunăstări ce ar dura, optimist, până în ianuarie? Nu putem abdica odată de la foamea asta de imediat? Aici vorbim de o ţară nu de actul defecaţiei!