Cred că nu a gândit Traian Băsescu niciodată mai îngust şi mai străveziu josnic din punct de vedere politic (haide, mă daţi în judecată?) decât atunci când a semnat legea celor 50%. Nu a gândit nici măcar că făcătura aia de ocazie, pe care o conduce din puţina umbră tomnatică a Cotrocenilor, numită PD şi L, are ceva şanse a ajunge la guvernare în urma apropiatelor alegeri şi s-ar putea confrunta cu obligaţia de a identifica din piatră seacă fonduri care să acopere măririle salariale, apărate acum trâmbiţat-greţos-interesat-iresponsabil-populist prin gura marionetei Boc. Oare să fie atât de neruşinat păstrată la vedere singura preocupare a lui Traian Băsescu, aceea de a câştiga nişte alegeri? Atâta amar de obiectiv are un partid politic care pretinde respect şi popularitate (chiar cu preţul linşajului mediatic - în caz că-l critici pe mesia venit de pe mare -, practicat pe ediţiile online ale ziarelor de cohortele imbecile de fani analfabeţi pede-le). A câştiga nişte alegeri? Ăştia chiar nu văd mai departe de noiembrie 2008? Chiar cred că se tot poate fura şi nu se mai termină? Îmi doresc să fie PD-L partidul unic, să formeze singur guvernul, să dea bani tuturor cu sacul, dacă sunt aşa de talentaţi întru macroeconomie. Vreau să dispară mitul năpârlit al acestui partid, girat de tot mai puţini intelectuali veritabili, poate de atâţia câţi poţi număra pe degetele unei mâini. Vreau să-l văd pe Stolojan premier şi să asist, mâncând popcorn, la strivirea lui de valul de revendicări sindicale. Liberali de rahat turcesc.