Îmi vine să urlu de prostia şi ignoranţa conaţionalilor mei, care confundă democraţia cu credinţa religioasă – un alt tip de dictatură care e pe cale să se substituie totalitarismului comunist. Absolutismul religios aduce cu sine însă aceleaşi interdicţii, dacă nu chiar mai multe şi mai draconice. Toate partidele democrate sau liberale se întrec acum, în perioada electorală, să obţină favorurile bisericii, promiţndu-le popilor marea cu sarea în cazul în care vor accede la putere: introducerea religiei în şcoli, construirea de biserici sau restaurarea acestora din bani publici şi alte privilegii. La un asemenea curs al evenimentelor, am impresia că democraţia se va restrânge în RM, dacă e să ne raportăm la perioada sovietică, a dictaturii comuniste.

Acum sunt convins că religia este un adevărat pericol pentru democraţia autentică, pentru societăţile deschise, pluraliste şi că trebuie să ne opunem hotărât imixtiunii ei în treburile publice. Clerul n-are decât să stea prin altaruri, să asculte spovedaniile enoriaşilor, dar să nu se implice în problemele care nu ţin de competenţa sa. Totodată, ar trebui să le tăiem din elanul religios şi politicenilor care au devenit hiperhabotnici peste noapte. Să-i facem să înţeleagă că nu vrem să revenim în Evul Mediu, că avem nevoie de o democraţie adevărată, nu gestionată de instituţia ecleziasică. Poate că astfel, la un viitor marş de protest, organizat de Filat, Chirtoacă sau alţii, nu voi mai avea frisoane când aceştia ne vor îndemna cu „Aşa să ne ajute Dzeu!”, trezindu-mi amintiri traumatizante legate de un alt martir al neamului – neepilatul Iurie Roşca, care acum un deceniu ne târâia de coarne prin PMAN cu aceeaşi mantră. Este adevărat că pe el l-a ajutat. Din câte ştiu, n-o duce prost la moment.

Deci sper ca, pe viitor, tinerilor politicieni să le vină minţile la cap, mai ales că sunt destul de şcoliţi, au lecturi variate, inclusiv din Voltaire, şi că vor ghida turma însetată de democraţie cu îndemnuri laice, cu citate din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, din tot felul de documente ale Uniunii Europene, unde aspirăm să ne integrăm. Iar apoi, după încheierea marşurilor anticomuniste, aceiaşi politicieni, care în sufletul lor sunt profind credincioşi, se vor retrage discret la o bisericuţă modestă, unde, departe de ochii lumii şi nestingheriţi de nimeni, îşi vor curăţa sufeltul, rugându-se pentru instaurarea cât mai grabnică a democraţiei. Aşa să-i ajute Dumnezeu!