Despre dependența de resursele energetice externe

În context, Republica Moldova, permanent dependentă de resursele energetice externe, fie că vorbim de petrol, gaz, energie electrică, cărbune. Unica sursă internă dacă o pot menționa este lemnul, dar suprafețele împădurite se topesc văzând cu ochii, chiar dacă anul conform datelor oficiale se plantează sute de ha, se trâmbițează la toate posturile tv&radio despre bilunarele ecologice, campaniile de plantare, diferiți funcționari apar cu mănuși și hârlețe prin reportaje, dar păduri ioc!

De ce din 1991 încoace, nu s-a pus niciodată probleme despre construcția unei centrale pe gaz, ca cea din Transnistria de exemplu? Terenuri libere avem.

Astfel scăpam de dependența de Transnistria, concomitent nu se pompau bani încolo.

De ce nu se popularizează și subvenționează  constant și din gros, instalarea panourilor fotovoltaice în gospodăriile particulare? Că na, soare avem.

Sunt în țara asta sute, poate mii de ha de teren, pe care nu crește nimic, mai ales in luncile râurilor, unde pământul este alb de săruri, de ce nu se construiesc parcuri fotovoltaice acolo?

De ce pe blocurile din Chișinău nu se instalează panouri fotovoltaice, măcar să fie asigurat consumul pentru iluminarea scărilor și curților, dacă se mai asigură și ascensoarele, e perfect, nu?!

Ofer și o posibilă soluție de ce nu s-au făcut și nici nu se fac toate aceste lucruri, lucrul făcut bine odată, nu necesită să revii la el, să cerșești de la partenerii externi, pentru a investi în el, respectiv nu ai cum să faci scheme. Am un respect mare față de d-nul Ioniță, dar când vine vorba de bunăstarea de copertă a moldovenilor, sunt de acord parțial, pentru că sunt oameni în Republica Moldova care habar nu au ce înseamnă economia banilor, care nu o duc de la salariu la salariu, cu Bentley Betayga, RR și multe alte automobile de sute de mii de euro, ei doar mimeează starea de bine? Nu prea cred!

P.S. În dependență de reacție, revenim.

Via Tândală&Păcală