Eu strig la-ntuneric cu glasul de fiară Privesc lumea neagră, accept răspunsul Destinu-i o fructă lăsată, amară Aştept apusul! Viaţa mea face-o oglindă stricată O cupă de crist împărţită în zeci O sticlă de vin împuţit, decupată Zâmbete reci. Iarba ne creşte încet ca părul Lumini pretinse ochii orbesc Mâinile tremură şi pipăie cerul Oare trăiesc? Zac pe pământul rece şi umed Corpul – legumă, îmi este veşted Prin [...]