autor: Alisa Neamţu.
Cât este de adevărat, dar şi cât de dur totodată! Diavolul are grijă ca odată căzuţi să nu ne mai ridicăm niciodată. Din cauza că de multe ori nu ascultăm de Dumnezeu, şi nu suntem oameni integri care îşi fac responsabilităţile cu sinceritate. Ne împiedicăm, cădem jos şi păcătuim, atunci căutăm un mijloc să ieşim din păcat, şi din cauza că suntem jos murdari, nu ne ridicăm ochii la Dumnezeu pentru ca să cerem ajutor şi iertare. Ci apelăm la alt păcat. David era puternic, matur spiritual, trăia în Cuvântul lui Dumnezeu şi era protejat de El. Până când? Până când a ascultat de Dumnezeu. Dumnezeu nu la părăsit, ci neascultarea lui David a dat de înţeles lui Dumnezeu „lasămă Doamne că mă descurc eu şi singur”. Ce absurd! Rămânând acasă, în loc să fie la război cu ostaşii să-i, şi ne-având ocupaţie, se plimba pe acoperişul palatului împărătesc. A zărit-o acolo pe Bat-Şeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie, Hetitul. David a trimis nişte oameni s-o aducă. Ea a venit la el şi el sa culcat cu ea. Şi ea a rămas însărcinată (2Samuel 11:2-5). Acum David avea o problemă mare. Bat-Şeba era soţia altui bărbat şi însărcinată cu copilul lui. următorul lui pas a fost să rezolve problema. Cum? Apelând la alt păcat, înşelătoria. La chemat pe Urie de la câmpul de luptă şi a încercat să-l facă să meargă acasă să bea, să mănânce şi să se culce cu nevastăsa. Urie fiind un ostaş credincios şi integru, nu a mers acasă(2Samuel 11:15). David nu a vrut să ucidă, dar din cauza că păcatul ne depărtează de Dumnezeu el nu auzea vocea Lui iubitoare. A căzut în viciul dezgustător al păcatului. Şi păcatul curviei lui David a dus la înşelătorie, la crimă şi la moartea unui copil nevinovat(2Samuel 12:15-18). Acestea sunt consecinţele păcatului lui, dar aceasta nu este tot: violarea Tamarei de fratele ei vitreg Amnon, moartea lui Amnon, desfrânarea şi moartea lui Absalom de asemenea sunt consecinţe a păcatului. Păcatul distruge tot ce a avem noi mai scump şi nu rămâne niciodată nepedepsit. Dumnezeu nu face diferenţe între păcatele oamenilor, la Dumnezeu nu există minciuni nevinovate. Dumnezeu nu vrea ca noi să ne folosim de păcat în viaţa noastră de creştini. Păcatul duce la moarte şi este pedepsit. Dumnezeu iartă păcatul mărturisit cu sinceritate. Nu există păcat care nu poate fi iertat, decât cel nemărturisit şi hula împotriva Duhului Sfânt. Dacă copilul a greşit sunt sigură că din iubire îi ve-ţi aplica o pedeapsă pe măsura greşelii. Ca să nu mai greşească făcându-şi rău sie, şi întristându-vă pe dmv. Tot aşa şi Dumnezeu pedepseşte păcatul din dragoste pentru noi ca să nu-l mai practicăm şi să fim lipsiţi de slava Lui. Dumnezeu ne iartă atunci când cu smerenie ne cerem iertare. Imaginaţivă o mămică merge cu copilul ei de mânuţă, şi copilul cade jos şi se murdăreşte de noroi. Ce face mami? Îi spune că nu-l mai iubeşte scumpi cititori? Nu! Ea îl ia acasă, îl spală, îl mângâie şi îi spune cât este de frumos şi cât de mult îl iubeşte. Exact aşa face şi Dumnezeu. El este un Tată iubitor şi iertător , atunci când venim la El şi ne cerem iertare, El care este credincios şi drept, ne curăţă de păcat, ne vindecă rana şi ne ţine în cel mai sigur loc din univers, în braţele Lui.
