Mă confrunt cu grave probleme de identitate când sunt nevoit să apelez la serviciile sistemului medical din RM. E ca şi cum din om m-aş transforma într-o minge pe care şi-o pasează între ei medicii flegmatici de diverse ranguri.
Zilele acestea, am beneficiat de o investigaţie medicală complexă datorită unui ONG. Rezultatele nu au fost dintre cele mai bune, medicul prescriindu-mi tratament staţionar de urgenţă. Doar că trebuia să mă adresez mai întâi medicului de familie de la policlinica unde sunt înregistrat.
A doua zi a început meciul de fotbal în care eu figuram pe post de minge. În primul rând, odată ajuns acolo, mi s-a spus că trebuie să mă programez din timp la medicul de familie, ca acesta să mă distribuie ulterior la medicul specialist din policlinica lor. Le-am explicat că deja am rezultatele investigaţiilor medicale, efectuate de un specialist la fel de competent, însă, mi-au explicat ei, natura problemei e alta: “Noi nu eliberăm taloane medicale. Urmează să reluaţi investigaţiile la medicul nostru, şi el va fi cel care va decide dacă aveţi nevoie de internare sau de tratament staţionar. O altă cale nu există. Dar mai întâi va trebui să vă programaţi la registratură, pentru ca medicul de familie să vă direcţioneze spre medicul specialist”. După ce am insistat repetat să mă programeze fără ca să stau în rând, am obţinut ca prin minune un bon, cu care urmează să merg mâine la medic, la o policlinică situată la marginea oraşului. Nu ştiu cum va reacţiona specialistul în cauză, dar presupun că se va arăta deranjat de investigaţiile medicului rival de la policlinica concurentă, le va anula şi va trebui să o iau de la capăt. Dar parcă acesta ar fi rolul unei mingi: să fie pasată, să iasă în aut, să fie aruncată din nou în teren…