La emisiunea „În Profunzime” Val Butnaru şi Igor Boţan au atins problema influenţei crizei economice asupra rezultatelor alegerilor parlamentare din 2009. Într-un post anterior, am presupus că partidele de dreapta sunt acelea care vin cu un mesaj preponderent politic (politică externă, drepturile omului, ideologia), în timp ce actualul partid de guvernământ este unicul care vine cu un mesaj social. În 2001, votul pro-PCRM a fost o formă de protest faţă de guvernările liberale. În acel context, comuniştii au venit cu soluţii economice concrete. Ce soluţii oferă astăzi liberalii?
În contextul în care situaţia economică va deveni mai complicată, iar epicentrul crizei este anume Europa Occidentală, ce garanţii poate aduce cetăţeanului opoziţia liberală?
Sunt de acord că în următorii ani ne-am aştepta la reîntoarcerea gasterbaiterilor moldoveni. Zona din care cel mai probabil aceştia vor reveni este Europa Occidentală, nu Rusia. Munca în Italia, Spania, Germania şi alte state europene a devenit inconvenabilă (au crescut costurile de întreţinere şi rata şomajului).
Cineva ar putea spune că anume moldovenii care au muncit în occident ar putea constitui electoratul „anti-comunist”. Cifrele alegerilor trecute spulberă acest mit. Mai ales atunci când vorbim de Italia, unde stânga politică a fost întotdeauna prielnică imigranţilor străini. Dreapta lui Berlusconi, se asociază, de obicei, cu teroarea şi intoleranţa faţă de gasterbaiteri.
Naveta Chişinău - Moscova, cred că se va păstra în continuare. Indiferent de situaţia economică din Federaţia Rusă, cetăţenii moldoveni îşi vor găsi acolo de lucru, aşa cum a fost şi în ultimii 20 de ani.
Discursul meu nu este deloc pro-comunist, încerc doar să mai spulber din optimismul excesiv cu care se îmbată unii opozanţi. Problemele trebuie rezolvate indiferent de contextul politici din ţară. Moldova nu îşi poate permite luxul luptelor politice interminabile şi iraţionale.
