În data de 30 noiembrie 2008 cică vor avea loc alegerile parlamentare din România. Fraţii noştri de peste Prut au considerat că au ajuns la un asemenea nivel de democraţie şi de cultură a alegătorului precum în Marea Britanie (spre exemplu) şi au decis includerea votului uninominal. Se pare însă că iar au dat-o în bară, şi încă destul de serios. Când te uiţi pe listele de candidaţi ale partidelor importante te cruceşti:Oana Zăvoranu, Florin Călinescu, Ion Crăciunescu, Cătălin Smărăndescu, Mihai Constantinescu, parcă şi Irina Loghin îşi dorea să candideze din partea nu ştiu cărui partid, mai lipsea Nicolae Guţă şi Adrian Copilu’ Minune. În fine, e problema partidelor care au decis să înainteze asemenea candidaţi, spre ca alegătorul să-i taxeze, deşi mă cam îndoiesc.

Eu îmi pun altă problemă de fapt, mă uit peste candidaţii din colegiul Europei de Est şi iar mă crucesc. Aici motivele sunt mai multe, pentru că în calitate de alegător subiectul mă afectează şi mai mult. Până acum sunt două nume sigure, Tudor Panţâru din partea PSD şi Nicolae Dabija din partea PNL, se vorbea şi de Mircea Druc ca posibil candidat al PDL-ului, dar eu personal, nu ştiu nimic sigur. De fapt nici de Dabija nu eram sigur până nu am citit ieri un material pe blogul Stelei Popa.

Hai să vă spun şi motivele îngrijorării mele. Deci să-i luăm pe rând:
Tudor Panţâru e un nume despre care foarte multe nu auzisem până în momentul candidaturei sale, dar cu timpul am aflat că omul este judecător şi că ar avea o activitate profesională ireproşabilă. Deci minusurile lui Panţâru s-ar limita doar la faptul că nu este prea cunoscut de alegător, dar cred că asta se poate de rezolvat cu o strategie bună.

Nicolae Dabija, un personaj arhi-cunoscut în Repubilca Moldova, omul care visează Unire de 18 ani, dar care nu a mişcat un deget pentru a o realiza, ba din contra. Un fel de Iurie Roşca, doar că ăla „şi-a dat arama pe faţă”, în timp ce Dabija încă o mai face pe marele unionist. Acum omul speră să ajungă senator la Bucureşti, eu cred însă că i-am văzut pe Leonida Lari şi Ilie Ilaşcu şi ne-a fost de ajuns.

Mircea Druc, alt mare unionist, acesta a părăsit însă Republica Moldova cu ani buni în urmă, stabilindu-se în România, iar în prezent Druc ar fi afirmat că nici nu mai deţine cetăţenia Republicii Moldova şi nici nu este interesat de ea. Foarte bună atitudinea lui Druc! Eu mă întreb cu ce mă poate pe mine ajuta acest om care nu se mai află de vreo 10 ani în ţară şi care nici nu mai este interesat de cetăţenia Republicii Moldova?

Avem deci 3 candidaţi, Panţâru a fost confirmat încă de la mijlocul lui Septembrie de PSD, mai multe partide de la noi şi-au anunţat susţinerea pentru el şi pare şi persoana cea mai interesată de deveni senator român. Dabija, a fost ales pe ultima sută de metri, PNL-ul alegându-l în detrimentul Vitaliei Pavlicenco. Visele Vitaliei de a deveni parlamentar român fiind spulberate de un articol în „Ziua” unde s-a vorbit despre eventuale legături ele ei cu KGB-ul sovietic. Mircea Druc(cică l-ar fi înaintat PDL-ul, dar eu unul nu am văzut nimic oficial), un om plictisit de Republica Moldova, iar atitudinea lui denotă o apatie şi o lipsă totală de interes vis-a-vis alegătorul de dincoace de Prut.

Acum stau şi mă-ntreb pentru cine să-mi dau eu votul la 30 noiembrie. Pentru unionistul compromis, pentru unionistul care a plecat din ţară de ani buni sau pentru judecătorul necunoscut,dar care cică ar avea o activitate profesională remarcabilă? Să vedem campania electorală, să-i vedem pe cei 3 la treabă şi să încercăm să-l identificăm pe cel mai bun reprezentat al intereselor noastre.

PS: Înafară de PSD, celelalte două partide au demonstrat încă odată că nu le pasă prea mult de Republica Moldova prin desemnarea unor asemenea candidaturi. Părerea mea!

UPDATE: Bloggerul Cristian Jardan m-a informat că din partea PDL va candida Eugen Tomac. Îi mulţumesc pentru informaţie!

Mă întreb unde şi-a lansat candidatura acest Tomac şi de ce mass-media şi de la noi şi de peste Prut, tace? Şi mă mai întreb ce a făcut PDL-ul pentru a-şi promova candidatura?