Diaspora și oamenii deștepți

Îmi aduc aminte de începuturile acestei nebunii care e numită „pandemie”. La noi nu fusese identificat încă niciun caz, în Europa tot, arareori cîte un caz-două pe țară. Și apoi a venit știrea că în Italia a fost identificat un focar. Atunci eu mi-am pus mîinile în cap și am zis că în curînd va fi și la noi. În Italia s-a instaurat carantină, și eu mă rugam ca „diaspora” să aibă soveste și să stea acolo (eu credeam că carantina e temporară, puțin timp și se va rezolva problema). Adica, îmi părea foarte logic și rațional că dacă te-ai pomenit într-o zonă epidemică, mai ales că nu se prea știe mult despre boală, să rămîi acolo, nu să călătorești în zone în care încă nu sunt cazuri de infecție.