Un copil al străzii a fost găsit înjunghiat

Indiferența ucide…
Margarita Răducan relatează pe facebook:
Se numește Alexandru,recent împlinise 18 ani.
Un copil pentru care casa părintească era strada iar familia erau alți copii orfani sau abandonați de familie la fel ca el.

Avea o viață în față dar n-a fost să fie pentru că tinerii din stradă se afla în situatia cea mai vulnerabilă.
Îi vedem în fiecare zi pe străzi, întinzând mâna, şi, de cele mai multe ori, îi tratăm cu indiferenţă sau repulsie. Sunt suflete pierdute, care rătăcesc pe străzi, în căutarea unui ban, a unei felii de pâine şi, mai presus de toate, a unei familii care să-i iubească cu adevărat.Ei sunt copiii străzii.
Cu toţii i-am vazut şi îi ştim: sunt murdari, înfometaţi, lipsiţi de grija părintească. Rătăcesc prin gări, pieţe, locuri aglomerate şi dorm prin canale. Sunt cunoscuţi sub denumirea generică – copiii străzii. Ai cui? Ai străzii. Atât apartenenţa cât şi eticheta dată acestor copii este nedreaptă!
Sunt copii sub 18 ani care trăiesc permanent în stradă, fără a avea o adresă stabilă și fără o legătură constantă cu familia. Cei mai mulți dintre aceștia sunt orfani sau au fugit din instituții. Copii care petrec pe stradă o zi sau cateva zile pe saptamână. Sărăcia, alcoolismul, violența domestică și abuzul fizic constituie cauzele majore care determină acești copii să-și părăsească familiile. Copii care nu isi pot permite să meargă la școală.
Acesti copii consumă alcool si droguri pentru a echilibra frustrările zilnice de a nu avea nevoile de baza asigurate. De asemenea, alcoolul și drogurile le amelioreaza sentimentele de furie, depresie, disperare și lipsa speranței.
Potrivit Legii Nr. 140 din 14.06.2013 privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți, autoritatea centrală pentru protecția copilului sunt Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, primarii de sate și de orașe, precum și direcțiile de asistență socială și protecție a familiei.
Noi îi evităm și chiar ne este frică de ei. Suntem afectați, dar în același timp nepăsători. Le împărtășim confuzia, însă nu și necazurile.