Duminica trecuta am vizitat New-York-ul. Cineva poate sa spuna ca denumirea de "capitala a lumii" este depasita deoarece se asteapta o criza economica globala si SUA isi va pierde relevanta si pozitia de putere mondiala. In orice caz, chiar daca SUA va fi depasita de China oricum orice putere mondiala pastreaza niste urme ale trecurului imperial. De exemplu, Viena, Istanbul, Moscova.
Asa ca in acest sir putem include si New-York-ul. Doar ca spre deosebire de aceste capitale care privesc spre trecutul lor imperial, imi este greu sa cred ca New-York-ul va avea aceleasi abilitati. Este un oras mult prea ancorat in viitor. Si asta place. Cel putin mie mi-a placut privelistea de pe Empire State Building. Cand privesti de la etajul 86 la cladirile de pe Manhattan parca nici nu ai impresia ca este un peisaj terestru. Peisajul parca este extras dintr-un fim SF. Doar dupa o zi de plimbari prin New-York, mi-am dat seama ca sintagma "The New Yorker" vizeaza o categorie aparte de oameni, si nu reprezinta doar un brand in jurnalism.
Ii distingi de la o posta. Intr-un fel, parca involuntar se disting si ei din multime. Intr-un articol despre modernism, Flaubert face referire la o categorie de oameni ce tin de modernitate. El ii denumeste "les flaneurs". Dupa ce am citit descrierea lui Flaubert aveam o reprezentare vaga a acestora dar acum pot spune cu certitudine ca new-yorkezii se incadreaza perfect in aceasta categorie.