Fără îndoială, sunt foarte importante valorile naţionale, să fii respectat la tine acasă de minorităţile etnice, care nu acceptă deocamdată nici în ruptul capului să înveţe româna şi altele. Totuşi, consider că prea puţină atenţie este acordată, atât în presă, cât şi în programele partidelor politice, dimensiunii economice, în speţă salarizării angajaţilor. Salariile în RM sunt extrem de mici şi, în marea majoritate a cazurilor, abia de ajung pentru supravieţuire. Este de-a dreptul amuzant patetismul angajatorilor autohtoni, care propun cu emfază salarii “tentante” sau “prestigioase”, în opinia lor, care rareori depăşesc 2-3 mii de lei. De aceea, cu atât mai neînţeleasă îmi este indiferenţa cu care tratează societatea problemele ce ţin de economie, nivelul de trai, salarii etc., precum şi lipsa protestelor stradale, a grevelor. Nu întâmplător se creează impresia că RM e un stat prosper şi înfloritor, preşedintele Voronin strofocându-se odată, în cadrul unei conferinţe de presă, la un ziarist, avertizându-l să nu-i mai pună întrebări legate de sărăcie, pentru că aceasta nu există pur şi simplu în RM. Poate pentru Voronin şi rudele sale problema sărăciei nu se mai pune demult, nu neg. Dar, intervievată în cadrul unei sărbători şcolare, o nepoată de-a preşedintelui RM a recunoscut că va pleca în Rusia după absolvirea şcolii, pentru că nu are nicio perspectivă în ţara natală. Răspunsul ei m-a umplut de duioşie. Păcat doar că ziaristul nu a riscat să o întrebe cine s-ar face vinovat, în opinia ei, de dezastrul economic şi spiritual din ţară. Totuşi, sa nu fim răutăcioşi cu copiii, ei nu pot fi făcuţi responsabili pentru greşelile părinţilor sau strămoşilor lor.
Vom reuşi vreodată să atingem un nivel decent de trai sau vom rămâne în grupul de ţări din care mai face parte Bangladesh ori Bolivia, ne va arăta viitorul. La moment, nu-mi rămâne decât să constat doar că am reuşit să ne adaptăm la sărăcia cumplită şi cred că o vom face şi în continuare, fără să ne punem prea multe întrebări…