Așa chip frumos, dar așa mai pute.

Să admitem că oamenii sunt buni la suflet și ne vor binele este o mare minciună. De fapt, este mai mult o excepție de la regulă. O regulă, care a fost umflată de către societate, cărți și alți factori. Bula de săpun, care ne spune că oamenii sunt buni explodează în momentul în care cineva ne trădează. În momentul în care înțelegem că toate vorbele părinților, care ne spuneau să fim persoane bune, sunt doar iluzii. În aceste momente naivitatea, crescută ani la rând, ne convinge că totul este o risipă și nu are rost să fii bun. Ori, lovitura este atât de puternică încât ne pierdem în naivitatea proprie și nu mai avem încredere în sine, în puterea noastră de a selecta binele de rău.