Viața de bloggeriță

Viața de bloggăreală devine tot mai interesantă și mai tristă în același timp. Am blocat primul comentator regulat, cu care scrisesem mai de mult câteva emailuri și pentru care aveam ceva simpatie, ba chiar am încercat să-l înțeleg într-o perioadă. Apoi m-am străduit să-i explic că ura și frustrările pe care le proiectează aici nu sunt ok și că, nu-i de datoria mea să le car după mine în spațiul meu. I-am șters și câteva comentarii, iar în cele din urmă am ales să-l elimin din mediul meu, pentru că nu am nevoie de oameni toxici care se urăsc pe sine, își urăsc viața și ca răspuns îi împroșcă, cu gunoi, pe ceilalți. Singur mi-a zis printre rânduri cândva, că probabil îl voi bloca. Nu l-am crezut, dar e o vorbă care zice să asculți oamenii când îți spun ceva despre ei și să-i iei așa cum ți-se prezintă, pentru că așa sunt ei de fapt.