Motto: “Cu siguranţă, heterosexualii ar trebui interzişi” (Gheorg Wolfovitz)
Nu este exclus că aţi auzit cu toţii de o specie umană obraznică şi arogantă – heterosexualii, care sunt convinşi că este de datoria lor să interzică sau să autorizeze alte forme de sexualitate decât cea pe care o practică ei, şi că trebuie să te simţi extrem de recunoscător şi îndatorat atunci când, în mărinimia lor, te tolerează şi nu te omoară cu pietre. Probabil, în acele momente fraţii noştri mai mari – heterosexualii – sunt profund emoţionaţi de altruismul şi generozitatea de care dau dovadă, iar sufletul le este inundat de duioşie pentru propria persoană.
Probabil, fiecare categorie umană marginalizată îşi are propriile mituri, o lume utopică în care şi-ar dori să se adăpostească. Personal, mă consider un ghinionist, în primul rând pentru că m-am născut într-o lume guvernată de hetero, de miturile şi legendele lor legitimatoare. Bineînţeles, dacă aş avea de ales, aş evada într-o lume în care heterosexualii nu ar mai deţine o poziţie privilegiată, dominantă, unde nu s-ar mai simţi obligaţi să se erijeze în modele de comportament sexual, unde ar fi mai modeşti şi mai umili şi nici prin cap nu le-ar trece să aprobe ori să interzică, sau chiar să taie şi să spânzure disidenţi sexuali. Nu mi-ar displăcea, la drept vorbind, nici situaţia în care cei care preferă sexul opus s-ar simţi vinovaţi de gusturile lor erotice şi ar aduna bani grei să meargă la psihanalist, de la care şi-ar cere iertare ca să poată fi izbăviţi, dezlegaţi de păcatul orientării lor heterosexuale.
Voi cum credeţi, nu ar fi minunată o astfel de lume?