Cum am lucrat în Germania cu firmă românească (III)

La a doua familie tot nu mi-au dat bani de drum, asa ca am fost nevoită sa ajung si la a treia familie. De la hotel administratorul ne-a împărțit pe toate femeile unde mergem la munca. Pe mine trebuia sa ma duca ajutorul administratorului, am urcat in masina si am mers cu el. Cind am ajuns la adresa data nu a deschis nimeni usa. Băiatul din România a decis sa lăsăm bagajul meu in usa, si, ca sa nu îngheț eu de frig, sa merg cu el la medic pentru ca avea o înscriere. Afară era foarte frig si zăpada mare. În timp ce el s-a dus la medic, mi-a dat 5 euro sa merg sa iau o cafea si o chifla. Ne-am pornit din nou spre drum la familie. Cind am ajuns, bătrîna si cu femeia care a muncit deja ma asteptau. Am intrat in casa. am facut cunostinta cu bătrîna, la ea era o prietenă de-a ei care vorbea rusă. Mi-a pus foarte multe intrebari despre mine. Apoi a cerut femeii care muncea acolo sa-mi arate tot in ce consta munca. Dupa ce mi-a aratat tot unde si ce se afla, am inceput sa discutam putin despre noi. Doamna era tot din Moldova si tot cu pasaport biometric. Era venită la muncă prin intermedierea altei femei din Moldova, nu direct prin agenție. A achitat 500 de euro pentru a obtine acest post de munca. A muncit trei luni, dar vroia sa rămînă jumătate de an. Însă nu a fost posibil pentru ca agentia nu-i dăduse de două luni salariul. Atunci ea s-a adresat la feciorul bătrînei sa o ajute să-si recupereze banii. Feciorul bătrînei a sunat la agenție si le-a spus că astăzi să-i aducă salariu pe două luni. Cei de la agenție au sunat-o peste o oră si i-au spus să-și faca urgent bagajul și sa plece acasa. I-au mai zis ca nu au nevoie de lucrătoare care spun problemele sale la familie. Trebuia sa tacă, ca agentia sa nu aibă probleme cu familia. Doamna a început sa plîngă si să-i spuna, pai cui sa-i spun daca dumneavoastra de două luni nu-mi dati salariu.