Cum am fost la lucru în Germania cu agenţie românească

In luna noiembrie 2018 am fost plecată la munca la îngrijirea bătrînilor din Germania printr-o agenție din Romania. Am ajuns la un hotel, a doua zi dimineata a venit administratorul din Germania si a inceput sa ne întrebe daca cunoastem limba, eu nu vorbeam limba, cu dumnealui era un traducător din România. A inceput sa ne trimita pe toate femeile pe la posturile de munca.
Pe mine m-a trimis la o bătrînă care era la pat. Fenmeia care m-a însoţit nu mi-a explicat nimic ce-i cu batrina, era din Serbia şi a plecat fără explicaţii. In apartament nu era nimeni, numai eu cu bătrîna, era vineri seara tarziu, poate orele 21,30 nu sunt sigura. M-am apropiat de bătrînă, era foarte fierbinte.

Am inceput sa caut un termometru, cind am gasit, i-am măsurat temperatura, avea 39,2 febra. Am cautat ce are din medicamente si am gasit paracetamol, i-am dat o pastilă pe noapte, la orele 4 dimineata febra s-a ridicat din nou, i-am dat alta pastilă. Dimineata am sunat la agentia din România, dar era sîmbătă şi nu a răspuns nimeni, abia luni le-am spus de toate acestea ca sa anunte familia ca bătrîna are febra mare, insa ele mi-au zis ca aceasta nu este treaba mea, să-i dau in continuare paracetamol. Eu am intrebat, cu ce este diagnosticată bătrîna, insa ele nu au vrut sa-mi spuna.
Timp de trei zile i-am dat paracetamol insa febra nu scădea. Tot a treia zi la bătrînă s-a inceput confuziile, din gura îi iesea salivă verde.
Am iesit in coridor sa caut un ajutor, sa sune la salvare, eu nu puteam sa vorbesc sa le explic. Am chemat o vecina cu un copil, i-am explicat prin traducător ca la bătrînă e foarte rău, sa ma ajute sa chem salvarea. Vecina a stat pina la urmă, a chemat medicul, a chemat salvarea si a sunat si la rude. Pe bătrînă au luat-o la spital. Din rude bătrîna avea doar un nepot, acela i-a zis vecinei ca eu sa rămîn in apartament până revine bătrîna. În timp ce femeia era la spital, eu i-am scris nepotului ei si l-am intrebat diagnosticul bătrînei, insa nici el nu a vrut să mi-l spună. Am cautat prin casă fișa medicală dar nu am gasit nimic.
Peste 7 zile au adus-o de la spital si scrisoarea de la medic. Am luat documentul medical si am inceput sa-l traduc prin traducător, mi s-a ridicat părul in cap. Am inceput sa tremur si sa plîng, am intrat in soc, nu stiam ce sa fac. Am sunat din nou la agenție plîngînd și le-am întrebat de ce nu mi-au spus ce diagnostic are batrina si ca eu chiar acuma ies din apartament. Ele mi-au zis ca nu am dreptul sa ies pina nu aduc o alta ingrijitoare in schimb. Mi-au zis că a doua zi dimineata o sa vină alta persoană, şi pe mine ma mută la alta bătrînă. A venit a doua zi seara chiar administratorul sa mă ea pe mine si să aducă alta asistentă in schimb. Pina a veni administratorul a sosit si nepotul, i-am zis de diagnosticul bătrînei, el sa înroșit pe față, l-am intrebat, de ce nu a vrut să-mi spuna de la început, insa el nu a mai vrut sa vorbeasca, si a plecat. Pe doamna care a adus-o in locul meu nu am putut sa o informez cu nimic, vorbea tot limba Sîrbă, si era si administratorul care se uita foarte atent ce o sa-i spun la doamna.
Cînd adm ajuns la hotel, a doua zi dimineata, administratorul si băiatul din Romania au început discutia despre cazul meu. Administratorul a zis ca bătrîna la moment nu are acest diagnostic, ea a avut tuberculoză cu optsprezece ani in urma, dar s-a tratat. Dumnealui nu stia ca eu am fotografiat scrisoarea care a venit de la medic. Mi-a facut observatie de ce am chemat salvarea, pentru ca nimeni nu dorea ca bătrîna sa ajunga la spital. Eu i-am pus intrebarea, si dacă bătrînă murea? Ei mi-au explicat că aceasta nu este problema mea. Însă eu le-am zis, lasă sa moara, numai nu in mîinile mele!
Scuzati-ma, domnule Oleg, dar am obosit de scris, e foarte mult de povestit, nu ma simt bine de 5 luni. Si nu stiu daca asa tema va intereseaza. Doar vreau sa anuntati toate femeile care pleca la munca peste hotare sa se intereseze diagnostica bătrînilor. Pot sa va dau toate datele de la agentia din România, si mai multe.
Cînd bătrînă era la spital avea trei sau patru zile eu am avut un atac, eram singura in apartament, mi s-au inceput dureri acute, întîi de la spate si ma învăluia tot corpul. Telefonul l-am uitat la bucătărie, nu puteam sa merg, m-am tîrît in coate pînă la bucătărie și am sunat la familia mea, nu puteam sa ajung in odaie. Familia incerca sa ma ajute, imi cerea adresa ca sa cheme ei salvarea. Toate durerile acestea au durat timp de o ora sau mai mult, pe urma au disparut. Nu stiu ce a fost aceasta, însa am observat un lucru, cind venea nepotul sa discutam ce trebuia de procurat, el nu intra nici o dată la bătrînă sa o vada, discutam la bucatarie si iesea foarte repede din apartament. Nu sunt sigura daca am căpătat de la bătrînă infecţia ei. Dar e cert ca ei ascundeau asta de mine. Administratorul din Germania ne-a prevenit ca daca muncim la o familie, atunci bani de drum trebuie sa ne dea familia. Eu la familia aceasta am lucrat două săptămâni, cind am cerut bani de drum spre casa nepotul a refuzat sa-mi dea. Mi-a zis că nu iti dau bani de drum, pentru ca la fiecare doua săptămîni se schimba îngrijitoatea. Atunci am fost nevoită sa plec in alta familie la muncă.