Primul pas, tachinarea. În prima fază, îl lovești cu vorbe, spunându-i franc că nu mai poate, și dându-i de înțeles că e prea bătrân pentru tine. Îl frustrezi delicat, cu zâmbetul pe buze, până mai te plesnește peste ochi, dar se abține. Apoi te plesnește și el cu vorbe, zicându-și fără perdea, că ar trebui să te întrebi, dacă nu mai poate doar cu tine și că poate ar putea cu altele. Îți înghiți pastila în tăcere, mușcându-ți buzele, ca să o dai pe indiferență. Nu îl mai bagi în seamă, în timp ce el te tachinează în continuare. Cu o față relativ indiferentă îi răspunzi că ești prea obosită de dilemele lui existențiale și că-ți pasă prea puțin de aburelile, la ora respectivă. Îl lași în schimb să bea bine, privindu-l indiferentă, căci știi că o să-l țină mai mult descărcare furilor.