Pentru că-şi pierd minţile şi se împuţinează trupeşte, muncindu-se 4-6 ore pe zi cu plozii voştri nereuşiţi, ingraţilor. Cu progeniturile voastre retardate de atâta răsfăţ tehnologic şi culinar (cipsuri, hamburgeri, playstation, gsm), cu care consideraţi necesar şi înţelept a-i mitui şi a le închide gurile alea spurcate. Pentru că vă suportă pretenţiile inflamate şi teoriile patetice, oligofrene, de părinţi denaturaţi, cum că al meu este isteţimea întruchipată, e genial, ţine creionul în dreapta şi-n stânga mouse-ul, să-l vedeţi numai.
Pentru că timp de 19 ani nimeni nu s-a ocupat cu adevărat de problemele din învăţământ, şi nu numai de cele ce ţin de retribuţie, ci şi de infrastructură, metodici, reforma ariei curiculare. Oricum, mărirea cerută şi aprobată acum e tardivă. Cei mai buni dintre dascăli au îmbătrânit urât, au emigrat sau au plecat către domeniul privat. Vor beneficia de acest nesperat plocon mai multe ciurucuri decât se poate închipui, dându-se astfel apă la moară contestatarilor tembeli. Adică, celor care se miră ce mai vor şi ăştia care şi aşa lucrează doar 4-6 ore pe zi, iar vara o au toată la dispoziţia lor, pentru a se relaxa! Dar, măi, opincari de oraş, creşteţi-vă şi educaţi-vă singuri genialele odrasle, dacă sunteţi aşa competenţi în toate cele. Cine vă opreşte? Observ că toţi se pricep mai nou la cât de mult sau puţin înseamnă 4 ore de activitate pe zi în învăţământul primar.
Vreau să-i văd pe toţi sfertodocţii ăştia de termopan, care cred că plasma tv este culmea bunăstării şi împlinirii spirituale, vreau să-i ştiu îndurând numai rumoarea aia permanentă din clasă (darmite fiţele şi agresivitatea claselor mari), care după o zi de lucru îţi rămâne în cap şi te împiedică să-ţi mai recunoşti până şi copiii de acasă. Meseria de învăţător/profesor nu o făceai "doar" pentru că-ţi trebuia un salariu, o pâine de pus pe masă, cei care se aşteptau doar la asta, intrau rapid în colaps şi abandonau. Era vocaţională sau nu era deloc. Astăzi, e drept, au rămas în învăţământ preponderent cei care nu au tragere de inimă sau dotare pentru alte ocupaţii. Asta meriţi, tărâm de ipocriţi şi imitatori, neam prost! Daţi-vă preţioşii copii la şcoală pe mâna resturilor care vă mai înghit râgâielile de ţărăşeni. Şi plătiţi, plătiţi pentru fiecare notă bună, pentru fiecare examen, scutiţi loaza de efort, faceţi-l să creadă că totul se rezolvă cu bani, din grădiniţă până la universitate. Aşa ne prezentăm noi la întâlnirea cu lumea civilizată. Cu nici o autostradă şi cu 20 de milioane de masteranzi. Caz unic: ţară fără proşti! Am investit ani de zile în militari beţivi, armată de căcat (pensionari în floarea vârstei, acum, cu pensii de o mie de euro sau mai mult), folosiţi la a mâna soldaţii la culesul porumbului şi în mineri care extrăgeau zadarnic cărbune fără putere calorică. De cei care îşi câştigau viaţa folosindu-şi mintea am fost învăţaţi să ne îndoim, să-i privim cu ciudă şi cu dispreţ: ei nu asudă, deci nu muncesc.