Mulţi dintre noi încă de pe băncile liceului visează să ajungă cît mai grabnic la facultate, văzînd în asta unica scăpare de dependenţa de părinţi şi marginalizările impuse de profesorii de liceu( care devin buni doar după ani grei de experienţă cînd conştientizăm acest adevăr). E o dorinţă justificabilă. Fiind tentaţi de dorinţa unei schimbări cît mai radicale, de pespectiva de a fi stăpîn pe propria viaţă, de legendara LIBERTATE, mergem 12 ani la liceu( mai ales în clasele 11-12) ca al o adevărată ghilotină.

Au fost destule momente în viaţa mea cînd îmi doream din tot sufletul să părăsesc satul, să scap de examenele de bacalaureat, să ţin în mîini diploma şi…să încep o viaţă nouă! Adevărul e că de cele mai multe ori nu prea suntem pregătiţi pentru această “viaţă nouă” şi la primul eşec suntem gata să renunţăm cu tot dragul la toată libertatea şi să revenim la acei adolescenţi rebeli de cîndva. Încă n-am trecut prin situaţai asta pentru că sunt studentă de abia 3 zile, însă în acest răstimp am reuşit să mă conving de enorma diferenţă dintre aceste două medii total diferite. În prima zi de facultate aşteptam ca scenariul să se deruleze exact ca la liceu, să oferim flori profesoarei la prima oră de derigenţie, ea să ne întrebe cum am petrecut vacanţa mare, iar noi să ne întrecem de zor cu povestitul. Cînd eşti în liceu se vorbeşte doar de “noi”: clasa noastră, şcoala noastră, diriginta noastră, eul personal e mai degrabă unul colectiv, pe cînd mediul universitar îţi cultivă eul individual, te face independent, rezistent şi feroce la condiţiile de existenţă care de obicei nu-s prea uşoare. Facultatea mizează pe un tînăr greu influenţabil, capabil de a lua decizii promte şi de a învăţa din greşelile altora. Iată de ce universitatea nu e atît un amalgam de cunoştinţe teoretice ce anticipează o carieră reuşită, ci o imensă ŞCOALĂ DE VIAŢĂ.

Pînă vor trece aceşti 3 ani de facultate cred că părerile mele se vor metamorfoza mult, va trece timpul iar odată cu el mă voi schimba şi eu. Însă ceea ce-am înţeles parcurgînd aproape 400 km pînă a ajunge în oraşul care mă va adăposti cel puţin 3 ani este că mă voi schimba mult. Mă voi modela sau voi fi modelată. Înspre BINE sau RĂU, în dependenţă de mine, de principiile şi puterea mea de rezistenţă. Doamne-Ajută !