Mă urmăreşte un gând, de fiecare dată când oamenii, cu ochii legaţi şi absolut dezinformaţi, vin să protesteze împotriva homosexualităţii. Mă întreb, ce fel de societate vrem să vedem şi să promovăm dacă noi oamenii, nu putem comunica unii cu alţii şi nu putem păşi bariera fricii din noi? Înainte de a se face critici aspre la adresa gailor şi lesbienelor, precum că ar fi nişte desfrânaţi sau păcătoşi, au încercat aceştia să se apropie de vreun homosexual să-l asculte şi să comunice? Cred că nouă ne lipseşte bunele intenţii atunci când aruncăm cuvinte lipsite de realitate, fără a încerca, mai întâi de toate, să-i cunoaştem pe cei diferiţi de noi… 

Mi s-a întâmplat odată să ofer ajutorul unei fete cu care ne întâlnisem la un meci de fotbal pentru femei. Era un jucător foarte bun, însă se simţea oarecum izolată. M-am apropiat să o felicit că a jucat minunat. În cele din urmă, mi-a explicat că era abătută pentru că nu poate locui împreună cu sora ei şi că s-ar fi certat. Era în căutarea unei alte locuinţe. M-am gândit să-i ofer un sprijin şi am invitat-o să locuiască o vreme la mine până îşi găseşte ea un loc potrivit. 

Era o fată care se deosebea de celelalte prin caracterul ei foarte bărbătesc. Deoarece i-am obţinut încrederea, mi-a mărturisit că era lesby şi că acesta fusese motivul certului. O alungase, de fapt, pentru că se vedea cu prietena ei şi că soră-sa ar fi avut suspiciuni în privinţa relaţiilor lor. Fără părinţi în viaţă, aceasta nu ştia ce drum să aleagă în continuare… Dacă şi cele mai apropiate persoane nu pot accepta o fiinţă doar pentru că ar avea o orientare sexuală diferită, mă întreb, ce predomină totuşi în relaţiile dintre oameni: stereotipurile care nu le putem controla sau dragostea necondiţionată promovată de aceeaşi biblie, la care majoritatea creştinilor fac referinţă? 

Tot biblia mai zice că e păcat să te asupreşti, pentru că fiecare om este creat în chipul lui Dumnezeu. „Cine eşti tu omule, ca să te răzvrăteşti împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: pentru ce m-ai făcut aşa? NU ESTE OMUL STĂPÂN PE LUTUL LUI ca din aceeaşi fărâmitură să facă un vas pentru întrebuinţare şi altul pentru ocară” (Romani 9:20-23).

Acum 8 luni, durerea acestei fete de a nu fi înţeleasă şi acceptată de propriile surori şi din cauza că nu a reuşit să găsească un loc de muncă pentru menţinerea existenţei, a detereminat-o să plece în Italia, cu speranţa că va scăpa de această lume nenorocită. Mă întreb cât de mulţi cunoaştem cu adevărat consecinţele a ceea ce azi protestatarii vorbesc… pentru că a discrimina un om, este mai întâi de toate un păcat, pe care aceştia nu l-au conştientizat şi nici nu vor să cunoască unde este până la urmă adevărul.

Natalia Ghilascu