L-am cunoscut pe Mateusz în urmă cu muți ani, la petrecerea unei amice, pe atunci studentă la drept. Era un baiat frumos, elegant, brunet, cu stil,  imbracat in alb și singur. Am fost între noi o scânteie din prima clipă. E scânteia aia care se aprinde când știi că ai cunoscut pe cineva pe care îl vre în viața ta. Cand am facut cunoștință, ne-am dat seama ca hainele ni-se asortau, eu fiind îmbrăcată în alb și negru. Ne-am revăzut câteva luni mai apoi, când eu eram deja logodită, la o ieșire cu amici comuni, unde eu nu m-am simțit chiar în largul meu. M-a condus acasă și mi-a dat un pupic pe obraz, ca să ne revedem câteva luni mai târziu, la nunta unor prieteni comuni. M-a invitat la dans pe o melodie poloneza alertă și foarte romantică, luându-mă de mână de lângă logodnicul meu. Doar că, în loc să se danseze, pe melodie aduseseră tortul miresei. Am ascultat mai bine jumate din melodie cu mâinile unite, până când pe mine m-a apucat o ciudată jenă, și temătoare că cineva ne va vedea stând acolo cu mâinile unite, i-am dat drumul la mână.