La începutul sec. 18, filosoful german Gottfried Leibniz, care era monist, ajungea la concluzia că lumea în care trăia era cea mai bună versiune din lumile posibile pe care a putut să le creeze Divinitatea. Auzind despre aceasta, filosoful francez Voltaire, care era deist, îi trage o nuvelă satirică -- Candid sau optimismul -- în care sugerează că, după ce a creat Lumea, Divinitatea s-ar fi distanțat de grijile oamenilor și că de fapt lumea în care trăim este plină de rău și rele.