Suntem obișnuiți cu faptul că în literatură oricine poate deveni narator: tu, eu, Dumnezeu, o pisică, vântul, etc. Însă mie îmi plac mult copii-naratori. Aceștia pun la îndoială lucrurile pe care noi le luăm drept obișnuite și privesc drept ceva uzual lucruri de care noi ne îndoim. Când privim prin ochii copiilor naratori, lumea se transformă. Din acest motive, în ficțiune, copii sunt deseori folosiți pentru a explora teme legate de situații din familie, subiecte sociale, politică, până și omoucideri, căci interpretările lor ne determină să privim problema dintr-o altă perspectivă.
DIN BLOGURILE MOLDOVEI