Am intrat azi dimineaţă în centrul comercial cu denumirea proletară «Belşugul ţării», ca să-mi cumpăr nişte produse alimentare. Am intrat în primul butic şi am cerut marfa de care aveam nevoie. Vânzătoarea stătea aplecată şi fosăia — era în treabă. Mi-a răspuns fără să ridice capul să mă uit singur la vitrină dacă au produsul respectiv, imaginându-şi probabil că pot să-mi pierd toată ziua cu trecerea în revistă a produselor lor. Dar culmea impertinenţei este că mi-a răspuns în rusă, deşi eu mă adresasem în română.

  • De ce-mi răspundeţi în rusă, eu doar v-am întrebat în română?

  • Ia ne znaiu po moldavski!

  • Dar sunteţi obligată. Funcţia vă obligă.

  • Ia ne znaiu po moldavski!

  • În cazul acesta poate ar trebui să demisionaţi şi să spălaţi podelele. Acolo nu trebuie să conversaţi cu nimeni.

  • Ia ne znaiu po moldavski!

  • Aveţi o condică de reclamaţii?

  • Ia ne znaiu po moldavski!

  • Bine, o să mă adresez directorului…

M-am pornit spre biroul directorului, deşi ştiam că şi el e rusofon. Cu părere de rău, nu l-am găsit: sâmbăta şi duminica are zi liberă.

Îmi imaginez ce s-ar fi întâmplat cu un angajat de limbă română, dacă îşi permitea obrăznicia şi nesimţirea cu care m-a tratat vânzătoarea rusofonă. Ar fi fost concediat în aceeaşi zi. În schimb funcţionarii rusofoni nu riscă nimic. Ei se simt protejaţi de actuala putere, chiar dacă legislaţia stipulează clar că sunt obligaţi să cunoasă şi româna.

Mai mult ca sigur că directorul nu-i va aplica nicio pedeapsă neimţitei de vânzătoare, şi chiar dacă ar face-o, problema oricum va persista în continuare. Îi rog pe cititorii mai avizaţi să explice publicului care ar fi calea cea mai scurtă de penalizare a unor asemenea specimene, pentru că sunt cu miile în magazine, birouri etc., otrăvindu-ne viaţa în fiecare zi.