M-a luat de mână, s-a uitat în ochii mei. Era foarte obosită. După o tură a parcului o înțelegeam, în plus că Moș Ene îi tot dădea târcoale. Apoi a zis ceva ce mi-a încălzit sufletul. – Tati, eu mă pot baza pe tine, să știi. – De ce Natalia?, am întrebat eu, știind că