În RM e în mare vogă obiceiul rusesc, considerat aici universal, de a dărui flori cu orice ocazie. Se dăruiesc flori la concerte cântăreţilor, indiferent de stilul pe care-l promovează aceştia: rock, hip-hop etc., la 1 septembrie şi la sfârşitul anului şcolar, dar şi cu prilejul oricărei sărbători şcolare mai mărunte, inclusiv de ziua naşterii mult îndrăgiţilor profesori, la nunţi, înmormântări, cumetrii… Şi dacă în localităţile rurale, copiii, dar şi adulţii, se descurcă mai uşor, culegând flori de prin grădini şi de pe câmpuri, în oraşe situaţia e mai complicată. La florării, marfa costă destul de scum şi nu e pe buzunarul oricui.
Florile sunt pentru basarabeni chinuiţi un substitut al psalmilor, un fel de rugăciune care îi înalţă şi-i transpune, probabil, în altă dimensiune, un pic mai umană decât cea în care s-au obişnuit să vieţuiască.
Florile sunt şi un indicu al popularităţii de care se bucură aici un om. Astfel, unii artişti indigeni cumpără flori pe care le dau cunoscuţilor să le ofere tot lor, la sfârşitul concertului, ca semn al înaltei aprecieri a publicului. Am avut ocazia să asist la o scenă penibilă, când artişti consacraţi din Franţa au susţinut un concert în comun cu discipolii lor basarabeni la Sala cu Orgă. Spre deosebire de dascălii lor, artiştii debutanţi locali au fost acoperiţi cu flori de rude şi prieteni, sub privirile ironice şi amuzate ale oaspeţilor străini.
Totuşi, în ultimul timp, un număr tot mai mare de basarabeni au început să se debaraseze de povara tradiţiilor, privind cu dispreţ în direcţia plantelor adorate până nu demult. De pildă, multe profesoare nu mai acceptă să fie gratulate, băgate în seamă doar cu simbolul purităţii şi frumuseţii pure, informându-şi elevii că nu au capre şi că a venit momentul să se treacă la gesturi de atenţie mai serioase, demne de persoane care se respectă. Probabil, şi primarul Chirtoacă a decis să se debaraseze cât mai elegant posibil de florile pe care le-a primit cu ocazia zilei sale de naştere, alegându-şi drept victime doamnele şi domnişoarele din sala de şedinţe a primăriei municipale, care au fost puse în faţa faptului împlinit, obligate fiind să accepte câte o floare din mâna vojdiului liberal. Un adevărat Don Juan, ce să mai vorbim!
Îmi este greu să fac predicţii referitoare la viitorul florilor în RM. La prima vedere, nu pare să fie unul roz, dacă ţinem cont de mercantilismul tot mai accentuat al populaţiei, de emanciparea femeilor, deşi acestea sunt osândite să adore florile, indiferent de metamorfozele prin care vor trece. Deci, soarta florilor nu ar trebui să ne îngrijoreze, cultul lor e înrădăcinat de nădejde la basarabeni, care vor renunţa mai degrabă la obiceiurile bahice decât la horticultură…