Mănăstirea îşi încetează activitatea după 1818, când Ierusalimul a primit un teren de 20 de hectare din Muntele Măslinului din partea ţarului rus, în schimbul mănăstirii de la Buiucani, care este desfiinţată în ciuda protestelor boierilor basarabeni, fiind văzută de autorităţile ruse ca o piedică pentru dezvoltarea comerţului din zonă. Ceea ce a mai rămas din schitul „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” a fost distrus în 1941, în timpul unui cutremur de pământ, dar şi în urma alunecărilor de teren. Biserica mănăstirii a fost distrusă în perioada sovietică. Numele mănăstirii este legat şi de Patriarhul Ierusalimului Procopie, care a fost basarabean şi stareţ al mănăstirii de la Buiucani, iar mormântul acestuia se află astăzi la mănăstirea de maici „Sf. Ioan Botezătorul” din Ierusalim.

Parintele Serghie, egumenul manastirii "Sfantului Mormant", ne aştepta la poartă

Schitul, unde urmează să fie reînviată cea mai veche mănăstire din Chişinău, se află pe vârful unui deal, de unde se deschide o privelişte pitorească, demnă de un sfânt lăcaş. Părintele Serghie, care este şi egumenul mănăstirii, ne aştepta la poarta mănăstirii. Aranjarea schitului trădează vocaţia de pictor a părintelui, care fiind iconograf a pictat biserici în România şi Rusia. „Totul se face din forţe proprii. Chiar şi cei care ne ajută la terasament lucrează fără nici un fel de plată. “

„Vrem să o construim asemenea originalului”, îmi mărturiseşte părintele, arătând schiţele şi proiectul de construcţie, „într-un stil moldovenesc, bizantin, gotic, aşa cum se construiau bisericile şi mănăstirile noastre vechi”, îmi povesteşte părintele vădit entuziasmat. Într-adevăr, un astfel de proiect, pentru un om de artă, mai ales pentru o aşa persoană cu viaţă duhovnicească, cum este părintele Serghie, ar fi cea mai importantă realizare din viaţă. Un alt vis al părintelui este înălţarea unui paraclis în cinstea domnitorului Ştefan cel Mare, care a purtat bătălii în aceste locuri.

Egumenul Serghie Dodi:
Niciodată Biserica nu va fi pustie

- Părinte, de ce după o perioadă de ateism, după o sete duhovnicească, nu a apărut nici un val de renaştere spirituală?

- Aşa cum se spune în Sfânta Scriptură: „Mari sunt tainele tale, Doamne” şi vrăjmaşul are arsenalele sale cu care luptă. Dacă înainte veneau tătarii, turcii şi stricau lăcaşurile Domnului, oamenii lăsau tot şi plecau în peşteri şi se rugau. Vrăjmaşul nu a reuşit să doboare credinţa. După aceea, vrăjmaşul s-a gândit că poate cu ateismul să-l convingă. Nici cu ateismul nu a reuşit. A început cu sectele. Doar spune Mântuitorul: „Mulţi proroci vor veni şi în numele meu vor spune multe…”. Acum se gândeşte la alte taine, la o altă luptă împotriva noastră. Să ne pună să luptăm frate cu frate. Vedeţi cum ţara ortodoxă, o ţară mare cum este Rusia, cu patriarhul ei, atacă Georgia, care este o ţară ortodoxă. Oare ei nu se puteau înţelege ca şi creştini? Cum poţi binecuvânta oamenii să lupte contra altor oameni, mai ales dacă aceştia sunt ortodocşi?

- Ce aţi spune despre tineretul de azi, are el o şansă să depăşească necredinţa părinţilor săi?

- Mă bucur foarte mult pentru tineri că sunt sinceri. Dacă un bărbat sau o femeie care sunt născuţi în anii ‘50, ‘60, ‘70, vin cu puţin făţărnicie în sfântul lăcaş, nu cu o mărturisire sinceră, atunci, tinerii care sunt născuţi în anii ‘80, ‘90, sunt sinceri şi mă bucur foarte mult de acest lucru. Eu cred că prin ei se construieşte o temelie foarte puternică pentru popor şi chiar pentru întreagă ortodoxie.

- Dar puteau veni vremuri mai grele pentru tinerii creştini odată cu apariţia noilor tehnologii informaţionale, împreună cu care vin şi multe ispite…

- Omul când simte nevoia, vine. Călugărul, biserica este ca un far pe mare. Omul când se rătăceşte se duce după lumină. Care simte nevoie vine. Oamenii vin din Canada, din Italia, din Franţa, Rusia, Ucraina. Nu trebuie să ne supărăm niciodată pentru faptul că oamenii nu înţeleg, nu le cunosc. Să nu credem că odată cu dezvoltarea tehnologiei totul va muri. Biserica rămâne a fi un leac. Sunt boli ale sufletului pe care medicii niciodată nu le vor putea tămădui, iar cuvântul lui Dumnezeu tămăduieşte tot. Niciodată nu am îndrăznit să cred că Biserica va rămâne pustie. O să fie aşa cum a orânduit Dumnezeu.