Sunt împletită din toate femeile care au fost pînă la mine. Le port semnele rănilor care le-au format, urmele fericirilor pe care le-au păstrat, și a visurilor pe care le-au lăsat sub tăcere. Rămîn uneori acel sentiment timid de mamă care a conceput dar încă tace, sunt prea des greutatea rotungimilor ascunse sub poale de rochii înflorate și cumva un ecou mut al strigătelor facerii. Sunt urma lor, și nu am dreptul să nu las umbre.