După stresul şi tensiunea din perioada admiterii, bieţii studenţi au intrat automat într-o cursă şi mai acerbă…cea pentru cămine! Pînă în ultimul moment nimeni nu era sigur că va primi totuşi un locuşor în căminele studenţeşti, iar după ce s-au făcut rezervările, o parte din ei fericiţi au mers acolo pentru a se adapta condiţiilor mizere din cămine, iar cealaltă parte, mai puţin norocoasă, au fost nevoiţi să-şi caute gazde, care s-a dovedit şi mai anevoiasă, ţinînd cont de numărul mare de solicitări.
Şi asta în anul pretins al tineretului! Din cîte cunosc, din toate căminele cîte există anul acesta s-a renovat capital doar unul-cel de la Colegiul de Medicină…şi-atît! În celelate cămine condiţiile nu sunt tocmai decente şi nici camere detule pentru a satisface toate cererile din partea studenţilor. Conducerea, Ministerul Eduaţiei şi Tineretului s-au gîndit oare( măcar anul acesta dedicat nouă) ce vor face ceilalţi? Cum poate să se descurce un biet student de la ţară cu părinţi agricultori care au salariul nu mai mare de 1000 de lei în condiţiile în care o gazdă în Chişinău costă în mediu 700-1000 lei? Doi dintre colegii mei care-au fost admişi în anul I dar care n-au primit cămin au fost nevoiţi să abandoneze ideea de a-şi continua studiile. Care este perspectiva lor? Să plece la muncă peste hotare. Aşa are grijă conducerea noastră de tinerii săi , în loc să le creeze condiţii pentru a se realiza, la noi se face tot posibilul pentru a-i încurca, obligîndu-i să renunţe la drumul ales. Un alt cunoscut de-al meu, care deasemenea n-a primit un loc la cămin e pus în situaţia de a face zilnic naveta cu trenul Bender-Chişinău, cheltuielile în situaţia aceasta sunt mai mici decît achitarea unei gazde. Însă, mă gîndesc, cum pot să rezişti şi să faci faţă studiilor cînd zilnic te afli vreo 5 ore pe drum. Despre ce fel de eficienţă a învăţămîntului poate merge vorba?….
