De ani de zile, la diferite posturi TV, lumea urmăreşte diverse telenovele, care te ţin în suspans, pentru eroii cărora fie te bucuri, fie plîngi alături de ei. Dar probabil că fiecare a mai observat aşa o chestie, că chiar dacă nu reuşeşti să vezi cîteva serii sau chiar cîteva luni bune nu reuşeşti să urmăreşti serialul, după, observi că parcă mare lucru nu ai scăpat şi repede intri înapoi în ritmul telenovelei, şi devii iarăşi dependent de ea, căci ştii că cîte nu s-ar întîmpla, de ani de zile, urmăreşti respectivul serial ca să vezi Happy-end-ul: binele învinge răul, şi cei doi protagonişti de sex opus după multe greutăţi depăşite vor trăi fericiţi pînă la adînci bătrîneţi.
Şi viaţa politică…. Cîteodată îmi pare o telenovelă.
În orice zi, dacă începi să te informezi prin divere surse Mass-Media, poţi afla că se tot duc negocieri pentru soluţionarea unei anumite probleme, dar ţi se pare că despre aşa gen de negocieri ai mai citit şi vreo 5-10 ani în urmă, şi se pare că tare multe nu s-au mişcat din loc. Deschizi un ziar, deschizi altul, te uiţi la un post TV, te uiţi la altul, mai porneşti radioul, mai vezi ce e pe net: titluri mari, care te intrigă, care te ţin în suspans, dar din care afli, că în esenţă, mare lucru nu s-a făcut. De 17 ani tot batem pasul pe loc, happy-end-ul încă nu se prevede. Luminiţa din capătul tunelului tot rămîne a fi Lampa lui Ilici. Mass-Media ne oferă pe tavă să înghiţim aceea informaţie care arată bine, are aspect comercial, ca să fie cumpărată de cetăţeanul de rînd, ca să înghită şi să tacă. Oricum adevărul nu ne este dat să-l aflăm. Chiar dacă încerci să te informezi din mai multe surse,de unde să mai ştii care sursă să fie veridică. Şi apoi, toată viaţa asta politică pare un teatru cu prea multe marionete, chiar şi noi ne lăsăm traşi de sforicele fără să ne dăm seama. Atunci cînd există haos, dezordine, proteste, mitinguri, certuri şi razboaie politice, cineva îşi vede de treburile sale şi profită pe seama asta. Cînd doi se ceartă, al treilea cîştigă, iar acest al treilea are grijă ca să-i aţîţe pe cei doi unul împotriva altuia, ca el să-şi facă liniştit treburile şi nimeni să nu-i atragă atenţia.
Şi oare a prevazut cineva pentru noi un happy-end la piesa noastră?