Este o întrebare interesantă să afli cînd a fost naşterea lui Isus. M-a interesat acest subiect pentru că cineva m-a întrebat următoarea întrebare: Cum a putut Irod să poruncească uciderea copiilor sub vîrsta de doi ani, inclusiv şi a lui Isus dacă el a murit în anul 4 î. Hr. În continuare veţi găsi răspunsul.

Stabilirea începutului erei noastre s-a făcut in secolul 6 d.C. de către Dionysius Exiguus, pe baza unui calcul aproximativ al datei naşterii lui Isus. În calculul calendaristic s-a strecurat însa o eroare de 7-8 ani. Isus s-a născut şi a activat în timpul împaraţilor romani Augustus (27 î.C.- 14 d.C.) şi Tiberius (14-37 d.C.). Pe baza evangheliilor nu se poate însă determina exact anul naşterii sale. Matei (2,1) afirmă că Isus s-ar fi născut în timpul domniei regelui iudeu Irod cel Mare (perioada de domnie: 27-4 î.C.). Aceasta înseamna că Isus trebuie să se fi născut înainte de de anul 4 î.C., anul decesului regelui Herodes cel Mare. În capitolul 2,2 Matei aminteşte o stea cu o luminozitate neobişnuită, vizibilă în anul naşterii lui Isus pe cerul Palestinei (Steaua din Bethlehem). În acei ani, pe cerul Palestinei au fost observate numai 2 stele cu o mare luminozitate: cometa Halley (în anul 12 î.C.) şi conjunctia planetara dintre Saturn si Jupiter (conjunctia s-a vazut la latitudinea de 32° nord, latitudinea Bethlehem-ului, de trei ori in cursul anului 7 î.C.: la 25 mai, la 3 octombrie si la 4 decembrie). Luca susţine însă că Isus s-ar fi născut în timpul recensamântului populatiei (census) din vremea procuratorului roman Publius Sulpicius Quirinus (Cyrenius) din Siria (6-7 d.C.). Împăratul Augustus a efectuat, într-adevăr, un amplu recensamânt al populaţiei în toate provinciile imperiului roman, dar nu se ştie dacă şi în regatul vasal Iudea. Romanii efectuau recensăminte tot la 14 ani. Istoricul evreu Flavius Josephus aminteşte de un census roman în anul 6 d.C. Luca afirma că Isus a început să predice în al 15-lea an al domniei împaratului roman Tiberius, deci în anul 28 d.C. sau 29 d.C. Dacă se acceptă naşterea lui Isus în perioada 6-7 d.C. şi dacă se ţine seama de faptul că el şi-a început activitatea în cel de al 15-lea an de domnie a împaratului Tiberius, înseamnă că Isus ar fi avut la acea data cel mult 22, nu 30-33 ani, cum se crede ! Ceilalţi doi evanghelisti (Marcu si Ioan) nu spun nimic despre data naşterii lui Isus. După Matei, Isus s-ar fi născut cândva între anii 12-7 î.C, după Luca intre anii 6-7 d.C. Datele lui Matei par mai plauzibile. În acest caz, Isus s-a născut în timpul domniei regelui Herodes cel Mare, cândva între anii 8-7 î.C. Dyonisius Exiguus a fixat deci cu 7-8 ani mai târziu data naşterii lui Isus (ab incarnatione Domini), stabilind începerea calendarului în anul 753 al erei varonice (ab urbe condita). Era varonica ab urbe condita fusese propusă anterior pentru data de 21 aprilie 753 î.C. Calculul a fost efectuat în sec.1 î.C. de catre Marcus-Terentius Varro si Titus-Pomponius Atticus, care au adaugat 244 ani (perioada de guvernare a primilor regi romani) la cei 509 ani scurşi de la întemeierea legendară a Romei în anul 753 î.C. Era creştină a lui Dionysius Exiguus a început cu anul naşterii prezumtive a lui Isus (post Christum natum). În tarile vest-europene calendarul lui Dionysius Exiguus a fost acceptat imediat, în timp ce în ţările est-europene s-a introdus abia în sec.14. Reconsiderarea anilor dinaintea naşterii lui Isus (ante Christum natum) s-a făcut în sec.17 de către Denis Petavius, fiind acceptată în Europa în cursul secolului 18. Recalcularea lui Denis Petavius nu a luat însă în considerare anul 0. Eroarea a fost îndreptata în anul 1740 de catre Cassini, care a adaugat un an suplimentar anilor ante Christum natum.