Banii mei, independenţa mea

Era mică. Am prins "magnificii" ani '90 în care cuvinte precum: "lumină", "căldură", "BANI", "dulciuri", "distracţie", "Chişinău" erau  mega vagi mie. Desertul zilnic era pâine cu apă şi zahăr, dacă lumina era sistată de la 17.00 până la 19.00 era bine, nu îmi era somn şi reuşeam să îmi fac temele. Dacă de la 19.00 la 21.00, era jale. Caietele şi cărţile mele arătau ca podeaua unei biserici- plină de picături de ceară. Când eram mică mi-am promis că în momentul când voi fi matură voi munci şi voi avea proprii mei bani. Nu voi fi săracă, voi trăi la Chişinău acolo unde nu se stinge lumina. Răspunsul "nu am bani" al părinţilor mei mă sufoca mereu când ceream chestii specifice vârstei. Da, nu erau bani. Era sărăcie. Acum e altfel.