Independenţa

De fapt independenţa noastră, adică lupta pentru existenţa şi dezvoltarea liberă are un început care durează de secole în şir. Ea este emanaţia populară, exprimată în diferite moduri de către  elitele culturale ale timpurilor. Independenţa vine din probeme şi greutăţi, atunci când ele sunt conştientizate. Încă din secolele de mijloc s-a cerut dreptul la scrierile pe înţelesul poporului, adică cărţi de învăţătură în limba populaţei băştinaşe. Apoi unirea celor de-o limbă şi-o gândire pentru un drept comun, împotriva unui duşman comun. Emanciparea naţională s-a înfăptuit cu biruinţă pentru poporul român în secolul al XIX-lea, dar nu şi pentru teritoriile dintre Prut şi Nistru (cu mici exepţii, când are loc „Mica Unire” de 22 de ani de la 1856 a celor trei judeţe din sudul Basarabiei – Cahul, Bolgrad şi Ismail cu Moldova de peste Prut). Aici lupta continuă şi în secolul XX. Prin Declaraţia de Independenţă de la 27 august 1991 se închee perioada de dobândire  a independenţei şi suveranităţii naţionale şi formarea unui al doi-lea stat românesc Republica Moldova.  Adevăraţii luptători pentru ea au fost oamenii de cultură, care prin arma cuvântului, a cânecului, a ecranului, a pensulei,  a daltei şi a faptelor au trezit masele largi la lupta pentru eliberarea naţională. Regretaţii poeţi Grigore Vieru, Leonida Lari, Lidia Istrati, Ion Vatamanu, Dumitru Matcovschi, legendarul cuplu muzical Ion şi Doina Aldea-Teodorovici şi încă mulţi alţii ca ei, care au ars pe altarul libertăţii noastre pot fi consideraţi în deplinul sens al acestui cuvânt – martiri ai Independenţei.