Insul ne-a consultat, eu şi procurora am pledat ca şedinţa să se ţină în limba româană, pe care, se pare, o vorbeşte şi el, dar a decis inexplicabil să o facă în rusă, pentru că ajutoarea lui nu înţelege.
Am recuzat-o şi am aşteptat mai mult de-un ceas deliberarea. Cînd am auzit că se chicotesc pe coridoare, am înţeles că-şi bat joc de mine (şi de ceilalţi participanţi la proces, plătiţi din bani publici), şi am pornit aparatul de filmat, pregătind şi ţuruiacul. Se pare că a funcţionat.